Da...e strigator la cer... sa vezi cum persoana pe care o iubesti mai mult decat pe tine insuti te indeparteaza, se poarta cu tine ca si cum nu te'ar fi avut aproape atata timp si este dominata de o indiferenta aparent puternica, dar studiata mai cu de'amanuntul reiese a fi o frica jalnica a unui las ce nu a meritat nimic niciodata...
Sau poate a meritat, dar pe vremea cand se intampla acest lucru, in loc sa fie rasplatit cum se cuvenea...a primit palme peste fata...palme ce l'au facut sa'si piarda increderea ce nu trebuia in final pierduta... Cand a luptat orbeste pentru ea atata timp, nu s'a gandit niciodata ca rezultatul bataliei vai fi facut zadarnica intreaga lupta... Asa ca te intrebi, straine, de ce a luptat atata pentru a'si atinge scopul, cand in final a prapadit totul. Da, chiar el, 'luptatorul' din povestea noastra... a distrus tot ce cladise in ani de zile...totul doar in cateva minute... apoi sa te intrebi ...de ce a dus in tot acest timp, o lupta care in final i'a adus doar autodistrugerea, si pierderea a tot ceea ce mai ramasese bun pe meleagurile'i ...
Probabil, dar de fapt mai mult ca sigur...totul va fi zadarnic si demult pierdut sau uitat cand aceste cuvinte vor ajunge la urechile facute pentru a le fi auzit...iar eroul nostru se va fi transformat in cel mai mare....Zero de pe fata Pamantului, asa cum a fost stiut acesta de generatii ce au trecut din mos stramosi, de la Adam si Eva si pana in zilele noastre....
Morala: de data asta, nu e
"Look, I know you think she was the one, but I don't... Next time you look back, I, uh, I really think you should look again."
RăspundețiȘtergere