Deci dupa o saptamana infernala de munca si chin continuu din motive aparent puerile, precum un sef idiot si o munca imbecila, (acestea fiind doar aparente) in sfarsit pot fi fericit!!!
Trecusera 7 zile de cand nu o mai vazusem si am decis ca e momentul sa-mi introduc "obectul (si stiu ca se scrie obIect) muncii) si sa plec. Hap banii, hap bilet de tren, hap "pa-pa Bucuresti jegos si infect plin de sefi jegosi si infecti ahtiati dupa bani si fara pic de simpatie fata de orice altceva" si hap in 4 ore la Constanta!!!
Crezi ca mi-a trebuit mult sa zambesc dupa ce m-am dat jos din tren? Nici vorba. Statea si se uita debusolata sa vada cand satana aterizeaza trenul Rapid 687 Bucuresti Nord - Constanta dupa ce acesta avusese 35 de minute intarziere, si o vad ca o raza de soare dupa un taifun la capatul scarilor cum nu ma vede. Si ma apropii, incet, si la fel de incet, o iau in brate si deodata se iveste un zambet larg de la o ureche la alta pe meclele amandurora. Era sentimentul ala de "ba nene mai trecea mult timp pana ne revedeam? ce PilULA mea?!" Si a fost suficient.
Era iar langa mine, iar in bratele mele, iar cu zambetul pe buze, si pentru mine, iar safe. Tot ceea ce aveam nevoie si nimic mai mult.
Doar ea...
Nimeni nu va avea niciodata vreo idee despre cum e acel sentiment genial cand simti ca totul se prabuseste in jurul tau cand nu o ai langa tine nici macar o secunda. Si totodata, nimeni nu va avea acea bucurie pe care am simtit-o eu cand am regasit-o dupa un timp, literalmente atat de scurt, dar ce avea sa insemne o eternitate pentru mine. Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu