Numb

Ever felt numb? 'Cause I sure have... every time I had to take a decision, I was nothing but that... And I still have that feeling, because every decision I take has to be lifesaving. But for who? ...

Oare...

Oare mai este ceva? oare mai simt? Oare voi mai avea vreodata dorinta sa exprim ceea ce se presupune ca nu simt? si daca se presupune, atunci de ce sunt perfect bine, fara nicio remuscare si nu am absolut nimic, pana cand ii aud numele ? de ce o uit de fiecare data dupa o noapte nedormita, abia dimineata cand ma preocupa alte probleme, si nu-mi mai aduc aminte de nimic, si nu mai am niciun sentiment, pana in clipa in care sunt iar by myself with my own thoughts and sorrows ?
Dar ar trebui sa ma intreb,oare,de ce inca mai simt pana si atunci, cand mi'a facut atatea, si intr'un final am decis sa pun punct. pentru ca ea sa fie fericita... si acum parca incearca sa'mi dea peste nas...sa'mi zica "uite fraere, ai renuntat, mi'ai facut rau, acum e randul meu sa'ti intorc favoarea si o voi face cu varf si'ndesat..."
Si oare de ce vrea sa faca asta dupa atata timp? atata timp in care am invatat-o sa fie buna, cu ea si cu cei din jur, si in final totul va fi bine...dar bine pentru cine? din toate acestea a inteles sa nui pese decat de ea,si daca nu numai de ea, atunci doar de o parte mica din cei din jurul ei....si nu de toti de care ar fi trebuit sa'i pese....











....dar poate ca asa au trebuit sa stea lucrurile

Acum stiu...

Stiu tot. Stiu perfect cum te'ai simtit din ziua in care ai vrut sa ne faci amandurora un bine si sa te desparti de el pentru a fi din nou noi...pana in ziua in care am facut greseala fatala de a ma minti pe mine insumi ca eu vreau ca tu sa nu mai ai nicio legatura cu viata mea, si am plecat. Stiu cum e sa crezi ca nu te mai iubesc, stiu cum e sa nu dormi noptile din cauza amintirilor ce iti bantuie mintea...cum fiecare lucru pe care il vezi in jur si fiecare loc pe care il vizitezi sa te faca sa'ti amintesti de tot, tinand parca sa nu te lase sa adormi...stiu cum e sa gandesti in varianta 'a durat atata si brusc... n'a mai fost?! :|'

Da...e strigator la cer... sa vezi cum persoana pe care o iubesti mai mult decat pe tine insuti te indeparteaza, se poarta cu tine ca si cum nu te'ar fi avut aproape atata timp si este dominata de o indiferenta aparent puternica, dar studiata mai cu de'amanuntul reiese a fi o frica jalnica a unui las ce nu a meritat nimic niciodata...

Sau poate a meritat, dar pe vremea cand se intampla acest lucru, in loc sa fie rasplatit cum se cuvenea...a primit palme peste fata...palme ce l'au facut sa'si piarda increderea ce nu trebuia in final pierduta... Cand a luptat orbeste pentru ea atata timp, nu s'a gandit niciodata ca rezultatul bataliei vai fi facut zadarnica intreaga lupta... Asa ca te intrebi, straine, de ce a luptat atata pentru a'si atinge scopul, cand in final a prapadit totul. Da, chiar el, 'luptatorul' din povestea noastra... a distrus tot ce cladise in ani de zile...totul doar in cateva minute... apoi sa te intrebi ...de ce a dus in tot acest timp, o lupta care in final i'a adus doar autodistrugerea, si pierderea a tot ceea ce mai ramasese bun pe meleagurile'i ...

Probabil, dar de fapt mai mult ca sigur...totul va fi zadarnic si demult pierdut sau uitat cand aceste cuvinte vor ajunge la urechile facute pentru a le fi auzit...iar eroul nostru se va fi transformat in cel mai mare....Zero de pe fata Pamantului, asa cum a fost stiut acesta de generatii ce au trecut din mos stramosi, de la Adam si Eva si pana in zilele noastre....

Morala: de data asta, nu e

Scrisoare către amintiri

Si te'am regasit, Straino! Am fost trist...suparat pe viata... credeam ca te-am pierdut definitiv si irevocabil...dar mi-am venit in fire. M-am trezit la realitate si se pare ca realitatea nu a fost asa cruda cu mine precum ar fi parut... Am invatat sa ma adaptez...sa ma obisnuiesc. Practic, am fost suparat pe mine..nu am stiut cum sa gandesc la momentul potrivit. Gresisem mult si aiurea...in gandire...in fapte...in tot...dar am realizat ca cel mai de pret lucru ramane amintirea frumoasa din mintea mea..toate gandurile bune, toate clipele minunate petrecute impreuna... erau trecute intr-un coltisor intunecat si indepartat al inimii mele...aproape uitate toate... dar au iesit la suprafata, si strans legate de prezent, m-au indus intr-o stare euforica... o stare de bine, careia ii duceam dorul demult...si a revenit. Dupa toate noptile reci si singuratice, dupa toate sticlele golite si toti peretii gauriti... mi-am gasit pacea...

Si cu toate acestea, iti multumesc. da,tie! exact,tu, fata din primul rand...prima pagina din capitolul vietii mele ... Iti multumesc ca inca existi in viata mea si imi iau ramas bun, cu promisiunea ca scanteia din inima mea nu se va stinge niciodata. Si tu esti singura care va stii intotdeauna asta.... sau poate nu ?

"I'm just sayin' "

Ain't nobody... and i mean nobody who gonn' mess round here with such things. all my heart work won't be taken apart 'cause of some stupid fools who don't know when to keep their mouths shut and when to intervene. Nobody can take my right of caring. NOBODY! Because i was that one... i am the one and i will always be the one who has feelings. ALWAYS!

Morala: Never trust somebody who verbally ejaculates.

Dreams don't only kill hope...

Damn.... it's been a long time since i've last wrote here... it's been a fuckin rollercoaster since my last thoughts .... but instead of goin up and down... it just kept descending .... falling harder and harder .... into numbness... all that you can see and feel around is pain.PAIN.PaIn.pAiN. FUCKIN PAIN!!! You never know how to cherish something the most until you lose it... and i can tell you that by having lost something as described earlier.... don't ever harm somebody you love... it's gonna get back a thousand times worse.

Morala: "I guess it hurts, doesn't it? and if it did/does, now you know how i felt for...3 months...at least"

Stai si asteapta!

Cica era o zi de sambata, primul weekend din vacanta de vara,in care nu ai absolut nimic de facut decat sa stai in casa, sa te gandesti k n'ai niciun ban in buzunar si iti vine sa plangi ai sa vizionezi toate filmele proaste redate de televizorul tau trist care s-a saturat sa consume curent pana pe la 4-5 dimineata, cand il programezi tu sa se stinga singur,si dupa il aprinzi iar ca n-ai somn...

Ba frate da da'o'n plm de treaba :| s'a facut ceasu aproape 6. sunt treaz de la 11...cand mama dracu a trecut timpu asa ? azi n'am fumat nicio tigara, n'am iesit nici macar pe geam sa vad cum e vremea,chiar daca geamul din camera mea e laaaarg deschis,perdeaua din fata lui il acopera si mi'e mult prea lene sa o dau la oparte...asa ca ce plm sa zic :-j ....nu-mi vine sa cred insa ca totul se datoreaza unui singur fapt, pe care multi dintre voi il cunoasteti deja. nu imi vine sa cred.chiar nu imi vine...si dupa cum spune si titlul, eu stau si astept ca prostu, nefiind singurul de altfel, nemurirea sufletului. pentru ca asa se poate traduce aceasta asteptare. de parca panatul s'ar termina la ele.la mine asa e.sunt un handicapat! recunosc! dar ce pot sa fac intr'o situatie ca asta ? exact: SA STAU SI SA ASTEPT. like i had any other option...

Well, no more going through my mind right now, so i'm gonna have to wait and hope for the best. ain't that right, friends? ...

P.S.: Respect Stanciulescu Bogdan pentru rabdarea lui fenomenala si calmitatea de invidiat.

Morala: Futi, nu futi, vremea pulii trece :))