duminică, 5 iunie 2011
You tell me
You tell me how hard it is to get over something you needed the most and now it's nothing but gone... And you tell me how do you feel when you know it's all your fault and nobody else's responsible for every single shitty action that was in your power to prevent and/or stop and you didn't have the courage to do shit. Well, if you don't know, than you better ask me, 'cause i don't want any of you to fuck up something that's good for you by committing the same fucking rule bending that i have. Don't mess it up! You'll regret it. i know i have... and i still do
vineri, 3 iunie 2011
Din nou, "Si"
Si ma doare si o sa ma mai doara mult si bine...dar macar mentalitatea imi spune in felul urmator: gandeste ca iti bagi pula si intr-un final ai scapat.
joi, 2 iunie 2011
Another Chapter Ends
Si m-am decis ca trecutul trebuie sa ramana trecut.
Un om foarte intelept mi-a spus odata... Si i-am spus ca orice-ar fi, niciodata nu poti trece peste ceva in totalitate niciodata si ca orice ai face mereu va ramane in memoria-ti si sufletu-ti o mica particica ascunsa care va fi sa iasa la iveala exact cand nu ai nevoie. Ultimul capitol incheiat din viata mea purta la acea vreme numele de Andreea Catalina. A fost cea pe care am iubit-o prea mult timp. Ironia sortii... i s-a urcat la cap, dar asta e. Si recunosc, mi-a dat multa bataie de cap incheierea oricarei relatii de orice gen cu acea persoana, dar intr-un final am reusit. Si oricat de mult a-ti vrea sa credeti, nu, nu am facut-o de unul singur, ci cu putin (mai mult) ajutor.
Acel mic mare ajutor a inceput de la o prietenie ce nimeni nu o putea prezice si s-a transformat in ceea ce as putea numi cea mai semnificativa schimbare din ultimii 17 ani si 9 luni de cacat din viata mea. Credeti ca ati ghicit?- da.
A inceput totul in vara lui 2010 cand din lipsa de preocupare si supradoze din plictiseala am inceput sa ne introducem reciproc in seama pe mirificul site de socializare si terminator de vieti intitulat Facebook. De unde in iarna lui 2009 nici macar nu o suportam in timpane si faceam caterinca proasta de ea cu orice prilej, totul s-a schimbat parca peste noapte..(ce-i drept, a durat vreo doua anotimpuri aceasta schimbare,dar a fost binevenita), cand intr-o mirifica zi de iulie sau august (memoria-mi joaca feste) am inceput sa ne comentam reciproc fiecare mic detaliu de pe acel groaznic site.
Iar mai apoi ne-am vazut...a oprit in loc jumatate din anturajul ei(dupa parerea mea,netrebdnic) doar ca sa ma astepte sa ne mai putem privi odata in ochi dupa mult timp...si asa a inceput tot...
Si de la "hai ca te-astept la tnb pe scarite - cobor imediat ca sunt pe motoare" s-a ajuns in nici macar o luna la "nu iesim in seara asta ? :o3" ... A fost ca un vis ce nu parea a fi posibil...si s-a-ntamplat. Intr-o seara parca putin mai racoroasa decat ar fi trebuit de decembrie, ca prin magie, ea a inchis ochii, moment in care am profitat de ocazie ca sa-mi apropii buzele de ale ei...sa le ating si sa imi vina sa nu le mai dau drumul.
Trecut de inceputul iernii...cam in 14 ale lunii...Da.14 Decembrie 2010 a fost ziua in care am sarutat un inger bland cu ochi verzi si fata plina de lumina...sau cel putin asa credeam pe-atunci.
O fiinta cu chip angelic care acum crede ca nu a insemnat nimic. care crede ca pentru mine noaptea de revelion, plimbarile cu Dusty, cafelele preferate de la Starbucks, vazutul tuturor strazilor si locsoarelor din Bucuresti la toate orele posibile,ziua de 19 aprilie 2011 si multe altele, n'au insemnat nimic. GRESIT! Tie ti se pare ca a fost tot vina mea, nu? Pentru singurul lucru pe care te-am rugat sa-l faci a fost tot vina mea?
S-ar putea sa ai dreptate...Eu sa fiu vinovat pentru tot, dar ce rost mai are acum...si totusi?
Daca acum spui toate astea, atunci pentru tine ce au insemnat:
Imi spui tu mie ca vei face tot posibilul sa treci peste si sa le uiti? pentru un cacat? Pentru ca n-ai stiut sa-mi spui adevarul? Imi scoti ochii ca fac asa, ca planuiam demult...dar te rog! Spune-mi! Ai incercat macar sa imi explici? ....
Nu mai are rost sa-mi bat capul acum. Trebuia sa ma obisnuiesc de prima data ca tot ce faci cu un scop in viata faci degeaba...Nu are sa existe niciodata in viata nimanui un "Te iubesc!" intr-atat de sincer incat sa merite a fi crezut. Si nu sunt doar eu care afirm acest lucru. Intrebati-va cel mai apropiat prieten ce parere are si vedeti cum e.....
Sincer sa fiu, chiar regret. Si stiu ca nu doar eu. Regret ca s-a gresit, both ways. N-am sa arat cu degetul in alta parte cand e vina mea, si n-am sa ma dau batut cand stiu ca nu e. Dar in acest caz... nu se pune problema ca vina ar fi fost a unei singure persoane...Dar in fine, tot ce imi doresc e sa o stiu bine, cu zambetul ei superb afisat in fata tuturor mereu, fara sa mai fie lacrima in viata asta care sa curga pe obrazul ei. Pentru ca merita. One way or another,
she always has and always will have deserved all the good things and nothing less.
She will be missed for a long time.
Un om foarte intelept mi-a spus odata... Si i-am spus ca orice-ar fi, niciodata nu poti trece peste ceva in totalitate niciodata si ca orice ai face mereu va ramane in memoria-ti si sufletu-ti o mica particica ascunsa care va fi sa iasa la iveala exact cand nu ai nevoie. Ultimul capitol incheiat din viata mea purta la acea vreme numele de Andreea Catalina. A fost cea pe care am iubit-o prea mult timp. Ironia sortii... i s-a urcat la cap, dar asta e. Si recunosc, mi-a dat multa bataie de cap incheierea oricarei relatii de orice gen cu acea persoana, dar intr-un final am reusit. Si oricat de mult a-ti vrea sa credeti, nu, nu am facut-o de unul singur, ci cu putin (mai mult) ajutor.
Acel mic mare ajutor a inceput de la o prietenie ce nimeni nu o putea prezice si s-a transformat in ceea ce as putea numi cea mai semnificativa schimbare din ultimii 17 ani si 9 luni de cacat din viata mea. Credeti ca ati ghicit?- da.
A inceput totul in vara lui 2010 cand din lipsa de preocupare si supradoze din plictiseala am inceput sa ne introducem reciproc in seama pe mirificul site de socializare si terminator de vieti intitulat Facebook. De unde in iarna lui 2009 nici macar nu o suportam in timpane si faceam caterinca proasta de ea cu orice prilej, totul s-a schimbat parca peste noapte..(ce-i drept, a durat vreo doua anotimpuri aceasta schimbare,dar a fost binevenita), cand intr-o mirifica zi de iulie sau august (memoria-mi joaca feste) am inceput sa ne comentam reciproc fiecare mic detaliu de pe acel groaznic site.
Iar mai apoi ne-am vazut...a oprit in loc jumatate din anturajul ei(dupa parerea mea,netrebdnic) doar ca sa ma astepte sa ne mai putem privi odata in ochi dupa mult timp...si asa a inceput tot...
Si de la "hai ca te-astept la tnb pe scarite - cobor imediat ca sunt pe motoare" s-a ajuns in nici macar o luna la "nu iesim in seara asta ? :o3" ... A fost ca un vis ce nu parea a fi posibil...si s-a-ntamplat. Intr-o seara parca putin mai racoroasa decat ar fi trebuit de decembrie, ca prin magie, ea a inchis ochii, moment in care am profitat de ocazie ca sa-mi apropii buzele de ale ei...sa le ating si sa imi vina sa nu le mai dau drumul.
Trecut de inceputul iernii...cam in 14 ale lunii...Da.14 Decembrie 2010 a fost ziua in care am sarutat un inger bland cu ochi verzi si fata plina de lumina...sau cel putin asa credeam pe-atunci.
O fiinta cu chip angelic care acum crede ca nu a insemnat nimic. care crede ca pentru mine noaptea de revelion, plimbarile cu Dusty, cafelele preferate de la Starbucks, vazutul tuturor strazilor si locsoarelor din Bucuresti la toate orele posibile,ziua de 19 aprilie 2011 si multe altele, n'au insemnat nimic. GRESIT! Tie ti se pare ca a fost tot vina mea, nu? Pentru singurul lucru pe care te-am rugat sa-l faci a fost tot vina mea?
S-ar putea sa ai dreptate...Eu sa fiu vinovat pentru tot, dar ce rost mai are acum...si totusi?
Daca acum spui toate astea, atunci pentru tine ce au insemnat:
Nu mai are rost sa-mi bat capul acum. Trebuia sa ma obisnuiesc de prima data ca tot ce faci cu un scop in viata faci degeaba...Nu are sa existe niciodata in viata nimanui un "Te iubesc!" intr-atat de sincer incat sa merite a fi crezut. Si nu sunt doar eu care afirm acest lucru. Intrebati-va cel mai apropiat prieten ce parere are si vedeti cum e.....
Sincer sa fiu, chiar regret. Si stiu ca nu doar eu. Regret ca s-a gresit, both ways. N-am sa arat cu degetul in alta parte cand e vina mea, si n-am sa ma dau batut cand stiu ca nu e. Dar in acest caz... nu se pune problema ca vina ar fi fost a unei singure persoane...Dar in fine, tot ce imi doresc e sa o stiu bine, cu zambetul ei superb afisat in fata tuturor mereu, fara sa mai fie lacrima in viata asta care sa curga pe obrazul ei. Pentru ca merita. One way or another,
she always has and always will have deserved all the good things and nothing less.
She will be missed for a long time.
vineri, 20 mai 2011
Stiu
Si stiu...stiu ca n-am mai scris demult... Stiu ca m-am interiorizat cum nu am putut niciodata mai bine in viata mea. Si stiu ca datorita lui Dexter Morgan am devenit un actor mai bun, am invatat sa ascund mai bine ceea ce nu pot spune nimanui. Si stiu ca nu e bine, si stiu ca nu e vorba numai de mine, si mai stiu ca lucrurile nu se vor schimba prea curand. Stiu ca sunt prins in anii acestia ai treptelor de maturizare si nu vreau.
NU VREAU!
Stiu ca tot ce vreau e sa dau timpul inapoi. Si stiu ca nu se poate. Si stiu ca nu are sa se-ntample asta niciodata. Stiu ca ce a fost a fost si nu se mai intoarce... Si tot ce-mi trec prin minte sunt cuvinte goale...fara nici macar un singur sens care insista sa-mi rasune in ureche..
"Nu-mi pasa de ceea ce gandesti acum. Daca vreti sa iesiti peste 10 ani la o cafea nu am nimic impotriva dar acum te rog frumos sa o lasi in pace..."
"Nu consider ca e varsta potrivita pentru o asemenea relatie..."
"Te iubesc si nu-mi pasa de ce zic ei! Stii bine! Vei fi al meu pentru totdeauna. I promise :o3"
Au fost doar vorbe...vorbe care au intrat undeva adanc si au stat ascunse pana cand ... diferite imagini vizuale...auditive...care declansaza exact cand imi e lumea mai draga tot ce nu trebuie sa resimt, revad...
Renunt! Renunt sa mai cred ca am fost vreodata om. Renunt sa vad tot trecutul, prezentul si viitorul ca un "tot frumos". Renunt sa mai simt nevoi. Renunt la tot.
Si stiu ca asa va fi mai bine. Pentru prima data, stiu.
NU VREAU!
Stiu ca tot ce vreau e sa dau timpul inapoi. Si stiu ca nu se poate. Si stiu ca nu are sa se-ntample asta niciodata. Stiu ca ce a fost a fost si nu se mai intoarce... Si tot ce-mi trec prin minte sunt cuvinte goale...fara nici macar un singur sens care insista sa-mi rasune in ureche..
"Nu-mi pasa de ceea ce gandesti acum. Daca vreti sa iesiti peste 10 ani la o cafea nu am nimic impotriva dar acum te rog frumos sa o lasi in pace..."
"Nu consider ca e varsta potrivita pentru o asemenea relatie..."
"Te iubesc si nu-mi pasa de ce zic ei! Stii bine! Vei fi al meu pentru totdeauna. I promise :o3"
Au fost doar vorbe...vorbe care au intrat undeva adanc si au stat ascunse pana cand ... diferite imagini vizuale...auditive...care declansaza exact cand imi e lumea mai draga tot ce nu trebuie sa resimt, revad...
Renunt! Renunt sa mai cred ca am fost vreodata om. Renunt sa vad tot trecutul, prezentul si viitorul ca un "tot frumos". Renunt sa mai simt nevoi. Renunt la tot.
Si stiu ca asa va fi mai bine. Pentru prima data, stiu.
joi, 17 februarie 2011
Numb
Ever felt numb? 'Cause I sure have... every time I had to take a decision, I was nothing but that... And I still have that feeling, because every decision I take has to be lifesaving. But for who? ...
vineri, 21 ianuarie 2011
Oare...
Oare mai este ceva? oare mai simt? Oare voi mai avea vreodata dorinta sa exprim ceea ce se presupune ca nu simt? si daca se presupune, atunci de ce sunt perfect bine, fara nicio remuscare si nu am absolut nimic, pana cand ii aud numele ? de ce o uit de fiecare data dupa o noapte nedormita, abia dimineata cand ma preocupa alte probleme, si nu-mi mai aduc aminte de nimic, si nu mai am niciun sentiment, pana in clipa in care sunt iar by myself with my own thoughts and sorrows ?
Dar ar trebui sa ma intreb,oare,de ce inca mai simt pana si atunci, cand mi'a facut atatea, si intr'un final am decis sa pun punct. pentru ca ea sa fie fericita... si acum parca incearca sa'mi dea peste nas...sa'mi zica "uite fraere, ai renuntat, mi'ai facut rau, acum e randul meu sa'ti intorc favoarea si o voi face cu varf si'ndesat..."
Si oare de ce vrea sa faca asta dupa atata timp? atata timp in care am invatat-o sa fie buna, cu ea si cu cei din jur, si in final totul va fi bine...dar bine pentru cine? din toate acestea a inteles sa nui pese decat de ea,si daca nu numai de ea, atunci doar de o parte mica din cei din jurul ei....si nu de toti de care ar fi trebuit sa'i pese....
....dar poate ca asa au trebuit sa stea lucrurile
Dar ar trebui sa ma intreb,oare,de ce inca mai simt pana si atunci, cand mi'a facut atatea, si intr'un final am decis sa pun punct. pentru ca ea sa fie fericita... si acum parca incearca sa'mi dea peste nas...sa'mi zica "uite fraere, ai renuntat, mi'ai facut rau, acum e randul meu sa'ti intorc favoarea si o voi face cu varf si'ndesat..."
Si oare de ce vrea sa faca asta dupa atata timp? atata timp in care am invatat-o sa fie buna, cu ea si cu cei din jur, si in final totul va fi bine...dar bine pentru cine? din toate acestea a inteles sa nui pese decat de ea,si daca nu numai de ea, atunci doar de o parte mica din cei din jurul ei....si nu de toti de care ar fi trebuit sa'i pese....
....dar poate ca asa au trebuit sa stea lucrurile
duminică, 9 ianuarie 2011
Acum stiu...
Stiu tot. Stiu perfect cum te'ai simtit din ziua in care ai vrut sa ne faci amandurora un bine si sa te desparti de el pentru a fi din nou noi...pana in ziua in care am facut greseala fatala de a ma minti pe mine insumi ca eu vreau ca tu sa nu mai ai nicio legatura cu viata mea, si am plecat. Stiu cum e sa crezi ca nu te mai iubesc, stiu cum e sa nu dormi noptile din cauza amintirilor ce iti bantuie mintea...cum fiecare lucru pe care il vezi in jur si fiecare loc pe care il vizitezi sa te faca sa'ti amintesti de tot, tinand parca sa nu te lase sa adormi...stiu cum e sa gandesti in varianta 'a durat atata si brusc... n'a mai fost?! :|'
Da...e strigator la cer... sa vezi cum persoana pe care o iubesti mai mult decat pe tine insuti te indeparteaza, se poarta cu tine ca si cum nu te'ar fi avut aproape atata timp si este dominata de o indiferenta aparent puternica, dar studiata mai cu de'amanuntul reiese a fi o frica jalnica a unui las ce nu a meritat nimic niciodata...
Sau poate a meritat, dar pe vremea cand se intampla acest lucru, in loc sa fie rasplatit cum se cuvenea...a primit palme peste fata...palme ce l'au facut sa'si piarda increderea ce nu trebuia in final pierduta... Cand a luptat orbeste pentru ea atata timp, nu s'a gandit niciodata ca rezultatul bataliei vai fi facut zadarnica intreaga lupta... Asa ca te intrebi, straine, de ce a luptat atata pentru a'si atinge scopul, cand in final a prapadit totul. Da, chiar el, 'luptatorul' din povestea noastra... a distrus tot ce cladise in ani de zile...totul doar in cateva minute... apoi sa te intrebi ...de ce a dus in tot acest timp, o lupta care in final i'a adus doar autodistrugerea, si pierderea a tot ceea ce mai ramasese bun pe meleagurile'i ...
Probabil, dar de fapt mai mult ca sigur...totul va fi zadarnic si demult pierdut sau uitat cand aceste cuvinte vor ajunge la urechile facute pentru a le fi auzit...iar eroul nostru se va fi transformat in cel mai mare....Zero de pe fata Pamantului, asa cum a fost stiut acesta de generatii ce au trecut din mos stramosi, de la Adam si Eva si pana in zilele noastre....
Morala: de data asta, nu e
Abonați-vă la:
Postări (Atom)