Imi era dor sa scriu. Nu mai trecusem demult sa semnez condica pe-aici, astfel am decis ca ar cam fi cazul. Ar cam fi cazul sa mai descarc o parte din amintiri in cateva randuri, ca sa mai am putin spatiu pentru ca activitatea cerebrala sa revina la normal, iar eu normal cu picioarele pe pamant.
Cat despre tine, inca te iubesc! Te iubesc la fel de mult ca in prima zi, insa a trecut mult timp de-atunci. Ai crescut, am crescut, am crescut impreuna si am crescut separat. Dar nu regret nimic. De fapt, ba da. Regret ca nu am facut tot ceea ce a tinut de mine. Dar in schimb, sunt mandru de ceea ce ai ajuns alaturi de mine. Sunt mandru ca pot fi linistit acum ca stiu si accept faptul ca iti porti singura de grija, ca ti-au crescut aripile si ti-ai luat zborul. M-am obisnuit. Nu imi convine, dar nu am de ales. Sunt impacat cu mine, in sfarsit.
Acum, imi vin in minte un set de versuri care se potrivesc, accidental sau nu, situatiei "Sa fugim care incotro/ Calcand pe gheata crapata/ Sa ne luam viata la misto/ Un pian pe calea ferata". Cam asa si cu sentimentele in momentul de fata, "un pian pe calea ferata" adica ceva ce nu are ce cauta acolo, insa nu mot-a-mot cum pare, ci cu un inteles mai profund.
Dar sens nu are sa mai plictisesc pe nimeni cu povestea asta antica, fiindca viata merge mai departe, si nu sta ea in loc pentru nimeni, in niciun caz pentru mine sau pentru tine sau chiar pentru noi. Viata merge mai departe si trebuie sa accept faptul ca s-au schimbat atatea lucruri incat singura optiune este aceea de a le accepta si a ma conforma. E ca un fel de update la softul unui telefon. I gotta do it. And I will.
Insa vreau ca tu sa ai in vedere urmatorul lucru: te iubesc! si o voi face mult timp de-acum inainte. Lucru care ma va impiedica sa rup orice legatura, pentru ca nu vreau. Nu vreau si cu asta basta. Trebuie doar sa stii ca prezenta mea nu va fi simtita, dar va exista. Asa ca te rog, nu-ti pierde acea scanteie din privire, si ramai cu amintirea placuta pe care o laudai acum ceva timp. Va fi semnul perfect care ne va reaminti fiecaruia ca "am trecut pe-acolo si a fost frumos candva".
Nu uita sa zambesti, nu uita sa plangi. Nu uita sa fii fericita! Daca te conformezi, va fi totul perfect.
Te pup, ai grija de tine.
Visul.
joi, 26 septembrie 2013
marți, 25 iunie 2013
Cerul îți face poză in seara asta. Te-ai îmbrăcat frumos?
Mă simt purtat în alte lumi pe care le credeam demult dispărute. Aveam impresia că nu voi mai ajunge vreodată să văd, să aud, să cred că ar mai putea exista așa ceva.
Mi se pare de-a dreptul fascinant faptul că psihicul uman funcționează ajutat de factori care îi alimentează anumite stări... Cum poți trece fără a clipi dintr-un film într-altul fără a-ți da seama măcar o singură secundă cum timpul trece pe lângă tine ca un Mustang roșu din '68, fără plafon, gonind până ce toți caii de sub capotă galopează armonios într-un ritm constant și sigur.
Îți aduc un omagiu, retrăind o stare uitată în perioada adolescenței mele infantile; stare care aș putea spune că a lipsit cam mult...sau poate prea puțin.
Astfel, îți mulțumesc. Somn ușor, și de data asta sper că nu mai ai de gând să dispari fără urmă pentru o nouă perioadă prea lungă.
marți, 30 aprilie 2013
Nisip de mai
Stii...ma tot gandesc...si da, chiar gandesc. Culmea...
Dar imi tot vin in minte diverse imagini, momente, amintiri...chestii dubioase. Se intampla des, dar e cel mai sigur dupa cateva beri reci pe terasa... pe o vreme care nu te duce cu gandul decat la mare. Soare, cald, bere rece, sucuri rece si toate celalalte mici mizilicuri care nu te fac sa te gandesti decat la cat de bine ar fi sa fie undeva intre 15 si 27 iulie, si tu sa fi pe plaja alaturi de ea, ochelari de soare, porumb fiert, bere rece de la dozator, o tigara aprinsa si aflata in incapacitatea de a fi terminata...
Si o vezi pe ea. Sta pe spate, uiteandu-se piezis la tine pentru ca soarele ii deranjaza privirea...Ochii ei parca cer o mangaiere suava... un gest subtil prin care sa reconfirmi cat de bine te simti in prezenta ei in momentul acela, lucru care nu ar putea fi mai adevarat. Dar singurul mod in care ii dai peste nas si ii intreci asteptarile ar fi sa o saruti parinteste pe frunte, iar apoi pe varful nasului. Doar stii ca ii place. Se simte in siguranta, siguranta pe care in astfel de momente nu poti decat sa o confirmi prin atentie. Trebuie sa faci tot posibilul sa nu simta lipsa de atentie, chiar si atunci cand este involuntara. Si reusesti. Pentru ca nu mai conteaza pentru tine nimic altceva. Tot ce vrei e ca ea sa zambeasca. Mereu! Indiferent de situatie, indiferent de variabilele care iau parte in aceeasi ecuatie, indiferent de vreme, indiferent de cati bani ai in buzunar, si indiferent de cati fluturi in stomac si indiferent de orice e necesar pentru indeplinirea acestui "task"(ca sa folosim si noi replici de CC, ce P*&a mea). Scopul catre care tinzi, fie doar in acel moment, fie tot restul vietii, fie ceva intre astea doua, este sa faci tot ceea ce iti sta - fizic si nu numai - in putere pentru ca ea sa nu afiseze nici-o alta expresie a fetei decat cea pe care o are. Definitia, mai exacta, a acestei descrieri este urmatoarea: "E...vara... E...chill... E bine bine... E El aici cu mine... E tot ce am asteptat de la revelion incoace...E cum nu se poate mai bine...". Cam asta iti inchipui ca isi imagineaza in fiecare moment cand te prinde ca te uiti cu coada ochiului...ca o sorbi din priviri si vrei sa ai impresia ca ea nu se prinde...incerci intr-un mod foarte pueril sa fi simpatic desi ea deja considera asta, dar este cu mult peste tine ca sa lase de inteles un asemenea lucru se poate intampla...
Zambiti. Zambeste la tine si tu ii raspunzi cu un gest subtil sa vina cu tine catre mare. Zambeste din nou, in timp ce se ridica foarte stangace de pe prosop. Parca ii amortise un picior. Se ridica si ii roaga pe prietenii mei printr-un simplu gest, dupa mine cam tactic si planuit pe indelete, sa arunce un ochi si peste lucrurile noastre cat lipsim. Imi sare in brate, eu stand la o distanta relativ considerabila fata de prosop, si nimereste fix cand ma misc. Era sa cada, nesabuita, printr-o asemenea fapta demna de un padurar. Norocul a facut ca am prins-o si ridicand-o in aer intr-o pirueta gratioasa, care s-a sfarsit cu un chicotit fortat. Se uita imediat in jur sa isi dea seama daca s-a dat de gol cu gestul ei copilaresc, si daca vreun "ochi al dracului" a vazut cum face pe strengarita si tinde sa se arunce in bratele primului baiat simpatic de pe plaja.
Din fericire pentru ea nimeni nu statea sa dea atentie catre astfel de gesturi, mai ales ca erau si ei obisnuiti din propriile tinereti sau experiente, asa ca s-a linistit intr-o clipa si a fost de acord sa fie purtata pe brate pana la primii stropi sarati. Zis si facut, numai ca...stiti si voi...dracu' nu-i drac daca nu are coarne si coada scurta...
Imi ajunsese apa pana aproape de brau, dar nu voiam sa-i dau drumul. Stiam ca daca o arunc va tipa la mine...dupa ce iese la suprafata, bineinteles. La fel, stiam ca daca ii voi da drumul cand a cerut, ar fi spus ca apa e prea rece si ca nu ar vrea sa raceasca...Asa, s-a lasat purtata usor de subconstient si o parte din acel subconstient i-a spus sa aiba incredere ca nu va pati nimic ce nu si-ar dori. Si exact asta s-a intamplat. Nu m-am indurat sa o las sa aibe contact cu apa relativ rece. Dar mie imi placea. Avea temperatura perfecta si voiam sa fac o "baie". Dar in acelasi timp, o voiam si pe ea langa mine, se ne bucuram impreuna de valurile ce cresteau de la unul la celalalt. Voiam sa fim amandoi, in costumele de baie ude, si la un moment dat ea sa se smiorcaie ca ii e frig si eu sa o strang la piept si sa-i soptesc "gata.acum.imediat.dupa urmatorul.iti promit.Te iubesc!". In secunda doi, marea ramanea undeva in spate. Soarele cel siret ii dadea o senzatie usor neplacuta. Parca o pisca. Dar am luat imediat prosopul cel mare cu desenul simpatic cu o casa pe malul marii, si am strans-o in brate cat de tare am putut. Ce nu isi dadea ea seama, ca pe langa acea imbratisare, fiecare fibra sintetica din prosop strangea toti stropii de apa care inca o piscau cu ajutorul soarelui, si astfel , cand i-am dat drumul in final, sa realizeze ca atmosfera calda si soarele cu dinti erau tot ce se poate mai bine.
Mi-a zambit din nou. Mi-a zambit de parca imi multumea ca nu ii mai este frig, si totodata, ar fi vrut sa raspund si eu mai putin dislexic. Am incercat sa incropesc ceva repede din gurmaz, dar tot ce a iesit a fost un scancet usor pe care speram sa nu-l auda, si o grimasa tampa in coltul fetei...de parca eram autist. Poate asta a si crezut. Dar pentru mine a functionat. A venit sa ma pupe pe obraz si mi-a zambit ca o pitipoanca. Dar nu m-a deranjat, pentru ca stiam. Zambetul ei nu e de pitipoanca si s-ar numi blasfemie daca nu ar fi cel mai sincer si inocent din intreg universul.
Pana la urma se facea tarziu. Dupa cateva imbucaturi pe plaja si cateva pahare de bere, tot ceea ce mai voiam toti era un dus fierbinte si cateva ore de odihna de dupa-amiaza. Ne-am strans "acareturile" si ne-am indreptat catre cazare. Am bagat cheia in broasca de parca urma sa deschid portile Raiului, si am tintit direct spre pat. Insa short-ul meu s-a incalcit in degetele ei. M-a avertizat autoritar ca sunt plin de nisip si ca singura alternativa catre fericire (adica patul cel mare de langa geam) ar fi sa ajung mai intai in dus. Imi spalam si "inelele" intre timp, si ar fi stat asa cum ii plac ei. Cat mai carlionate si cat mai multe posibil. M-a impins de la spate de parca eram vreun lenes, si a inchis usa in urma ei. La fel a facut si cu usa cabinei de dus. A dat drumul la apa si a potrivit-o dupa bunul plac. Mie mi se parea prea rece. Dar am tacut din gura. I-am luat dusul din mana si am stropit-o foarte subtil. Mai ca imi lipea o palma ca se udase la par. Dar i-am pus dusul in cap si a zbierat. M-a fulgerat din priviri, dar eu perspicac, nici nu am lasat-o sa scoata primul scancet, ca am si sarutat-o. Nu a mai avut ce sa faca. Cu toata impulsivitatea ei realiza ca nu imi poate scapa din stransoare. Singurul lucru care ne mai despartea era dusul, pe care il pusesem strategic intre noi ca apa la temperatura care ii placea ei sa o atinga fara oprire. Am sarutat-o cu foc si i-am soptit ca trebuie sa ne grabim, altfel aveam sa intarziem la cina.
Ce-i drept, camera era goala si incuiata in urmatoarele nici 25 de minute. A ramas doar cu mirosul de parfum barbatesc, iar apoi de dama, blocat intre cei patru pereti si geamul care fusese parca sigilat. Am cazut de comun acord ca daca e sa pierdem timpul, macar sa-l pierdem cu folos la momentul potrivit. Care in acel moment ar fi fost oricare altul decat noaptea cea tanara care se strecura incet. Am servit ultima masa a zilei intr-o oarecare graba. Decisesem sa profitam de timpul liber pe care il aveam doar pentru noi doi, in timp ce amicii ei se schimbau pentru a iesi. Isi dorea demult sa o prinda noaptea pe faleza. Chiar pe mal. Sau poate cu picioarele goale in nisipul udat de fluxul care abia isi facea aparitia. Era inca devreme, impropriu spus din principiu, mai mult din punctul nostru de vedere, asa ca ne-am hotarat sa luam o gura de aer. Ca un fel de repaus de la atmosfera cotidiana (desi nu este tocmai termenul potrivit, dar atunci parea ok).
Am zabovit pe nisipul rece cam un ceas. Ea se uita melancolica spre mare. Se vedea in ochii ei linistea pe care o simtea. Parca nu i-ar mai fi trebuit altceva niciodata. Era in bratele mele si se simtea atat de linistita, o simteam eu atat de linistita, iar sentimentul era divin. Cred ca niciunul din noi nu si-ar fi dorit sa se termine. Puteam sa afirm cu cea mai mare seninatate ca daca ar fi vreun mod in care sa-mi petrec eternitatea, asta era cel potrivit. Mi-as fi dorit atunci, ca asta sa se intample.
Si subit.. M-am trezit la realitate. Era ora doua si jumatate dimineata, iar eu dormeam bustean de la pranz, dupa servici. Am desfacut pumnul, lasand parca cearceaful pernei sa respire. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era ea strangandu-mi mana si implorandu-ma sa nu plec. Iar apoi alarma. Era ora la care trebuia sa iau antibioticul pe care mi-l recomandase doctorul. Am realizat ca eram doar slabit, probabil asta era si motivul visului. M-am ridicat din pat, am turnat un pahar cu apa, pastila a cazut direct la tinta iar eu inapoi intre perne, foi scrise si sticlele goale de bere.
Mi-a parut bine ca ai mai trecut si prin visele mele. Iti simteam atunci, dar si acum, lipsa. Mi-as da cel putin jumatate din viata pentru inca un sfert alaturi de tine. Macar sa te stiu aici. Sa fi acolo unde iti este locul. Unde simt si eu ca iti este locul. Singura camera din palat la care numai tu aveai acces.
Te pup, si cu cele mai bune ganduri, iti transmit toata buna mea vointa, si cele mai placute vise.
Ai grija de tine pentru mine. Cat nu sunt acolo. Asa cum faci mereu.
Al tau,
Stefan
Dar imi tot vin in minte diverse imagini, momente, amintiri...chestii dubioase. Se intampla des, dar e cel mai sigur dupa cateva beri reci pe terasa... pe o vreme care nu te duce cu gandul decat la mare. Soare, cald, bere rece, sucuri rece si toate celalalte mici mizilicuri care nu te fac sa te gandesti decat la cat de bine ar fi sa fie undeva intre 15 si 27 iulie, si tu sa fi pe plaja alaturi de ea, ochelari de soare, porumb fiert, bere rece de la dozator, o tigara aprinsa si aflata in incapacitatea de a fi terminata...
Si o vezi pe ea. Sta pe spate, uiteandu-se piezis la tine pentru ca soarele ii deranjaza privirea...Ochii ei parca cer o mangaiere suava... un gest subtil prin care sa reconfirmi cat de bine te simti in prezenta ei in momentul acela, lucru care nu ar putea fi mai adevarat. Dar singurul mod in care ii dai peste nas si ii intreci asteptarile ar fi sa o saruti parinteste pe frunte, iar apoi pe varful nasului. Doar stii ca ii place. Se simte in siguranta, siguranta pe care in astfel de momente nu poti decat sa o confirmi prin atentie. Trebuie sa faci tot posibilul sa nu simta lipsa de atentie, chiar si atunci cand este involuntara. Si reusesti. Pentru ca nu mai conteaza pentru tine nimic altceva. Tot ce vrei e ca ea sa zambeasca. Mereu! Indiferent de situatie, indiferent de variabilele care iau parte in aceeasi ecuatie, indiferent de vreme, indiferent de cati bani ai in buzunar, si indiferent de cati fluturi in stomac si indiferent de orice e necesar pentru indeplinirea acestui "task"(ca sa folosim si noi replici de CC, ce P*&a mea). Scopul catre care tinzi, fie doar in acel moment, fie tot restul vietii, fie ceva intre astea doua, este sa faci tot ceea ce iti sta - fizic si nu numai - in putere pentru ca ea sa nu afiseze nici-o alta expresie a fetei decat cea pe care o are. Definitia, mai exacta, a acestei descrieri este urmatoarea: "E...vara... E...chill... E bine bine... E El aici cu mine... E tot ce am asteptat de la revelion incoace...E cum nu se poate mai bine...". Cam asta iti inchipui ca isi imagineaza in fiecare moment cand te prinde ca te uiti cu coada ochiului...ca o sorbi din priviri si vrei sa ai impresia ca ea nu se prinde...incerci intr-un mod foarte pueril sa fi simpatic desi ea deja considera asta, dar este cu mult peste tine ca sa lase de inteles un asemenea lucru se poate intampla...
Zambiti. Zambeste la tine si tu ii raspunzi cu un gest subtil sa vina cu tine catre mare. Zambeste din nou, in timp ce se ridica foarte stangace de pe prosop. Parca ii amortise un picior. Se ridica si ii roaga pe prietenii mei printr-un simplu gest, dupa mine cam tactic si planuit pe indelete, sa arunce un ochi si peste lucrurile noastre cat lipsim. Imi sare in brate, eu stand la o distanta relativ considerabila fata de prosop, si nimereste fix cand ma misc. Era sa cada, nesabuita, printr-o asemenea fapta demna de un padurar. Norocul a facut ca am prins-o si ridicand-o in aer intr-o pirueta gratioasa, care s-a sfarsit cu un chicotit fortat. Se uita imediat in jur sa isi dea seama daca s-a dat de gol cu gestul ei copilaresc, si daca vreun "ochi al dracului" a vazut cum face pe strengarita si tinde sa se arunce in bratele primului baiat simpatic de pe plaja.
Din fericire pentru ea nimeni nu statea sa dea atentie catre astfel de gesturi, mai ales ca erau si ei obisnuiti din propriile tinereti sau experiente, asa ca s-a linistit intr-o clipa si a fost de acord sa fie purtata pe brate pana la primii stropi sarati. Zis si facut, numai ca...stiti si voi...dracu' nu-i drac daca nu are coarne si coada scurta...
Imi ajunsese apa pana aproape de brau, dar nu voiam sa-i dau drumul. Stiam ca daca o arunc va tipa la mine...dupa ce iese la suprafata, bineinteles. La fel, stiam ca daca ii voi da drumul cand a cerut, ar fi spus ca apa e prea rece si ca nu ar vrea sa raceasca...Asa, s-a lasat purtata usor de subconstient si o parte din acel subconstient i-a spus sa aiba incredere ca nu va pati nimic ce nu si-ar dori. Si exact asta s-a intamplat. Nu m-am indurat sa o las sa aibe contact cu apa relativ rece. Dar mie imi placea. Avea temperatura perfecta si voiam sa fac o "baie". Dar in acelasi timp, o voiam si pe ea langa mine, se ne bucuram impreuna de valurile ce cresteau de la unul la celalalt. Voiam sa fim amandoi, in costumele de baie ude, si la un moment dat ea sa se smiorcaie ca ii e frig si eu sa o strang la piept si sa-i soptesc "gata.acum.imediat.dupa urmatorul.iti promit.Te iubesc!". In secunda doi, marea ramanea undeva in spate. Soarele cel siret ii dadea o senzatie usor neplacuta. Parca o pisca. Dar am luat imediat prosopul cel mare cu desenul simpatic cu o casa pe malul marii, si am strans-o in brate cat de tare am putut. Ce nu isi dadea ea seama, ca pe langa acea imbratisare, fiecare fibra sintetica din prosop strangea toti stropii de apa care inca o piscau cu ajutorul soarelui, si astfel , cand i-am dat drumul in final, sa realizeze ca atmosfera calda si soarele cu dinti erau tot ce se poate mai bine.
Mi-a zambit din nou. Mi-a zambit de parca imi multumea ca nu ii mai este frig, si totodata, ar fi vrut sa raspund si eu mai putin dislexic. Am incercat sa incropesc ceva repede din gurmaz, dar tot ce a iesit a fost un scancet usor pe care speram sa nu-l auda, si o grimasa tampa in coltul fetei...de parca eram autist. Poate asta a si crezut. Dar pentru mine a functionat. A venit sa ma pupe pe obraz si mi-a zambit ca o pitipoanca. Dar nu m-a deranjat, pentru ca stiam. Zambetul ei nu e de pitipoanca si s-ar numi blasfemie daca nu ar fi cel mai sincer si inocent din intreg universul.
Pana la urma se facea tarziu. Dupa cateva imbucaturi pe plaja si cateva pahare de bere, tot ceea ce mai voiam toti era un dus fierbinte si cateva ore de odihna de dupa-amiaza. Ne-am strans "acareturile" si ne-am indreptat catre cazare. Am bagat cheia in broasca de parca urma sa deschid portile Raiului, si am tintit direct spre pat. Insa short-ul meu s-a incalcit in degetele ei. M-a avertizat autoritar ca sunt plin de nisip si ca singura alternativa catre fericire (adica patul cel mare de langa geam) ar fi sa ajung mai intai in dus. Imi spalam si "inelele" intre timp, si ar fi stat asa cum ii plac ei. Cat mai carlionate si cat mai multe posibil. M-a impins de la spate de parca eram vreun lenes, si a inchis usa in urma ei. La fel a facut si cu usa cabinei de dus. A dat drumul la apa si a potrivit-o dupa bunul plac. Mie mi se parea prea rece. Dar am tacut din gura. I-am luat dusul din mana si am stropit-o foarte subtil. Mai ca imi lipea o palma ca se udase la par. Dar i-am pus dusul in cap si a zbierat. M-a fulgerat din priviri, dar eu perspicac, nici nu am lasat-o sa scoata primul scancet, ca am si sarutat-o. Nu a mai avut ce sa faca. Cu toata impulsivitatea ei realiza ca nu imi poate scapa din stransoare. Singurul lucru care ne mai despartea era dusul, pe care il pusesem strategic intre noi ca apa la temperatura care ii placea ei sa o atinga fara oprire. Am sarutat-o cu foc si i-am soptit ca trebuie sa ne grabim, altfel aveam sa intarziem la cina.
Ce-i drept, camera era goala si incuiata in urmatoarele nici 25 de minute. A ramas doar cu mirosul de parfum barbatesc, iar apoi de dama, blocat intre cei patru pereti si geamul care fusese parca sigilat. Am cazut de comun acord ca daca e sa pierdem timpul, macar sa-l pierdem cu folos la momentul potrivit. Care in acel moment ar fi fost oricare altul decat noaptea cea tanara care se strecura incet. Am servit ultima masa a zilei intr-o oarecare graba. Decisesem sa profitam de timpul liber pe care il aveam doar pentru noi doi, in timp ce amicii ei se schimbau pentru a iesi. Isi dorea demult sa o prinda noaptea pe faleza. Chiar pe mal. Sau poate cu picioarele goale in nisipul udat de fluxul care abia isi facea aparitia. Era inca devreme, impropriu spus din principiu, mai mult din punctul nostru de vedere, asa ca ne-am hotarat sa luam o gura de aer. Ca un fel de repaus de la atmosfera cotidiana (desi nu este tocmai termenul potrivit, dar atunci parea ok).
Am zabovit pe nisipul rece cam un ceas. Ea se uita melancolica spre mare. Se vedea in ochii ei linistea pe care o simtea. Parca nu i-ar mai fi trebuit altceva niciodata. Era in bratele mele si se simtea atat de linistita, o simteam eu atat de linistita, iar sentimentul era divin. Cred ca niciunul din noi nu si-ar fi dorit sa se termine. Puteam sa afirm cu cea mai mare seninatate ca daca ar fi vreun mod in care sa-mi petrec eternitatea, asta era cel potrivit. Mi-as fi dorit atunci, ca asta sa se intample.
Si subit.. M-am trezit la realitate. Era ora doua si jumatate dimineata, iar eu dormeam bustean de la pranz, dupa servici. Am desfacut pumnul, lasand parca cearceaful pernei sa respire. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era ea strangandu-mi mana si implorandu-ma sa nu plec. Iar apoi alarma. Era ora la care trebuia sa iau antibioticul pe care mi-l recomandase doctorul. Am realizat ca eram doar slabit, probabil asta era si motivul visului. M-am ridicat din pat, am turnat un pahar cu apa, pastila a cazut direct la tinta iar eu inapoi intre perne, foi scrise si sticlele goale de bere.
Mi-a parut bine ca ai mai trecut si prin visele mele. Iti simteam atunci, dar si acum, lipsa. Mi-as da cel putin jumatate din viata pentru inca un sfert alaturi de tine. Macar sa te stiu aici. Sa fi acolo unde iti este locul. Unde simt si eu ca iti este locul. Singura camera din palat la care numai tu aveai acces.
Te pup, si cu cele mai bune ganduri, iti transmit toata buna mea vointa, si cele mai placute vise.
Ai grija de tine pentru mine. Cat nu sunt acolo. Asa cum faci mereu.
Al tau,
Stefan
marți, 19 iulie 2011
Generalitati
Dragii mei, va pup de la mare si imi este dor de voi.
Cam asa suna orice text de pe orice vedere trimisa de copil proaspat scapat pentru prima data de-acasa pe litoral. Asta am facut si eu pentru bunica mea ,pe care, declarand public, o iubesc mai mult ca orice pe lume, deoarece mereu mi-am dorit sa trimit si eu cuiva o vedere,si desi n-am plecat acum prima oara, nu am avut niciodata timp sa trimit.
Aceasta era doar o mica introducere intr-un nou capitol din viata mea numit "Totul simplu si nimic mai mult sau mai putin important decat altceva.
Si am motive sa scriu. In afara faptului ca nu am mai scris demult, acum pot sa spun ceva ce multa lume nu ar crede si oricum nu crede: SUNT FERICIT! Da. Sunt bine. Stati linistiti, ca nu e binele la care sperati voi toti. That ain't gonn' happen. Cereti prea mult de la viata mea. Sunt genul acela de bine in care iubesc, am iubit si voi iubi, si sunt fericit ca am iubit si realizez ca nu regret nimic. Lucruri care se transformau in simple ganduri ce ma aduceau la disperare ma aduc acum cu zambetul pe buze. Am ajuns sa cred (PANICA!!!!!!) ca se poate trece peste orice daca vrei, si cu atat mai mult daca are cine sa te-ajute. Si odata cu trecutul peste, dispar toate regretele. Nu mai rasuna in cap " imi bag pula-n tot ce-a fost ca a fost degeaba" pentru ca erau doar frustrari ale temperamentului meu coleric, dezvoltat de mic si cu care am fost obisnuit ani de zile. Dar am aflat ca viata nu inseamna doar nervi, frustrari, grija zilei de maine si foamea de bani. Viata inseamna sa fi fericit pentru absolut tot ce te-a facut cel putin odata sa zambesti!
Si terminand acum cu emoizeala, vine sfatul zilei, un remake dupa Mircea Badea: faceti tot posibilul si scapati de stresul orasului, fie ca e Bucuresti, fie ca e Dodalna Deal, si plecati la mare. Nu spun sa va mutati acolo, doar sa treceti si sa simtiti nisipul fierbinte si apa numai buna de imbaiat sa va atinga picioarele. Sunt in Costinesti de 4 zile si vreau sa va spun ca pana ieri nu stiam cum sa fac sa plec mai repede acasa, dar acum nici ca m-as mai intoarce in jegul ala de oras. E liniste, e pace, e distractie, e voie buna, toata lumea se intelege bine cu toata lumea...
E totul atat de simplu...la fel si eu. Simplu.Indragostit.Fericit.
Tot ce e nevoie pentru a obtine asa ceva este sa ti-o doresti suficient de mult.
Si ca sa inchei, imi salut, pup si respect toti prietenii de la mare. Va recomand si voua
Cam asa suna orice text de pe orice vedere trimisa de copil proaspat scapat pentru prima data de-acasa pe litoral. Asta am facut si eu pentru bunica mea ,pe care, declarand public, o iubesc mai mult ca orice pe lume, deoarece mereu mi-am dorit sa trimit si eu cuiva o vedere,si desi n-am plecat acum prima oara, nu am avut niciodata timp sa trimit.
Aceasta era doar o mica introducere intr-un nou capitol din viata mea numit "Totul simplu si nimic mai mult sau mai putin important decat altceva.
Si am motive sa scriu. In afara faptului ca nu am mai scris demult, acum pot sa spun ceva ce multa lume nu ar crede si oricum nu crede: SUNT FERICIT! Da. Sunt bine. Stati linistiti, ca nu e binele la care sperati voi toti. That ain't gonn' happen. Cereti prea mult de la viata mea. Sunt genul acela de bine in care iubesc, am iubit si voi iubi, si sunt fericit ca am iubit si realizez ca nu regret nimic. Lucruri care se transformau in simple ganduri ce ma aduceau la disperare ma aduc acum cu zambetul pe buze. Am ajuns sa cred (PANICA!!!!!!) ca se poate trece peste orice daca vrei, si cu atat mai mult daca are cine sa te-ajute. Si odata cu trecutul peste, dispar toate regretele. Nu mai rasuna in cap " imi bag pula-n tot ce-a fost ca a fost degeaba" pentru ca erau doar frustrari ale temperamentului meu coleric, dezvoltat de mic si cu care am fost obisnuit ani de zile. Dar am aflat ca viata nu inseamna doar nervi, frustrari, grija zilei de maine si foamea de bani. Viata inseamna sa fi fericit pentru absolut tot ce te-a facut cel putin odata sa zambesti!
Si terminand acum cu emoizeala, vine sfatul zilei, un remake dupa Mircea Badea: faceti tot posibilul si scapati de stresul orasului, fie ca e Bucuresti, fie ca e Dodalna Deal, si plecati la mare. Nu spun sa va mutati acolo, doar sa treceti si sa simtiti nisipul fierbinte si apa numai buna de imbaiat sa va atinga picioarele. Sunt in Costinesti de 4 zile si vreau sa va spun ca pana ieri nu stiam cum sa fac sa plec mai repede acasa, dar acum nici ca m-as mai intoarce in jegul ala de oras. E liniste, e pace, e distractie, e voie buna, toata lumea se intelege bine cu toata lumea...
E totul atat de simplu...la fel si eu. Simplu.Indragostit.Fericit.
Tot ce e nevoie pentru a obtine asa ceva este sa ti-o doresti suficient de mult.
Si ca sa inchei, imi salut, pup si respect toti prietenii de la mare. Va recomand si voua
sâmbătă, 2 iulie 2011
Fuck you. It's summer.
Deci dupa o saptamana infernala de munca si chin continuu din motive aparent puerile, precum un sef idiot si o munca imbecila, (acestea fiind doar aparente) in sfarsit pot fi fericit!!!
Trecusera 7 zile de cand nu o mai vazusem si am decis ca e momentul sa-mi introduc "obectul (si stiu ca se scrie obIect) muncii) si sa plec. Hap banii, hap bilet de tren, hap "pa-pa Bucuresti jegos si infect plin de sefi jegosi si infecti ahtiati dupa bani si fara pic de simpatie fata de orice altceva" si hap in 4 ore la Constanta!!!
Crezi ca mi-a trebuit mult sa zambesc dupa ce m-am dat jos din tren? Nici vorba. Statea si se uita debusolata sa vada cand satana aterizeaza trenul Rapid 687 Bucuresti Nord - Constanta dupa ce acesta avusese 35 de minute intarziere, si o vad ca o raza de soare dupa un taifun la capatul scarilor cum nu ma vede. Si ma apropii, incet, si la fel de incet, o iau in brate si deodata se iveste un zambet larg de la o ureche la alta pe meclele amandurora. Era sentimentul ala de "ba nene mai trecea mult timp pana ne revedeam? ce PilULA mea?!" Si a fost suficient.
Era iar langa mine, iar in bratele mele, iar cu zambetul pe buze, si pentru mine, iar safe. Tot ceea ce aveam nevoie si nimic mai mult.
Doar ea...
Nimeni nu va avea niciodata vreo idee despre cum e acel sentiment genial cand simti ca totul se prabuseste in jurul tau cand nu o ai langa tine nici macar o secunda. Si totodata, nimeni nu va avea acea bucurie pe care am simtit-o eu cand am regasit-o dupa un timp, literalmente atat de scurt, dar ce avea sa insemne o eternitate pentru mine. Te iubesc!
Trecusera 7 zile de cand nu o mai vazusem si am decis ca e momentul sa-mi introduc "obectul (si stiu ca se scrie obIect) muncii) si sa plec. Hap banii, hap bilet de tren, hap "pa-pa Bucuresti jegos si infect plin de sefi jegosi si infecti ahtiati dupa bani si fara pic de simpatie fata de orice altceva" si hap in 4 ore la Constanta!!!
Crezi ca mi-a trebuit mult sa zambesc dupa ce m-am dat jos din tren? Nici vorba. Statea si se uita debusolata sa vada cand satana aterizeaza trenul Rapid 687 Bucuresti Nord - Constanta dupa ce acesta avusese 35 de minute intarziere, si o vad ca o raza de soare dupa un taifun la capatul scarilor cum nu ma vede. Si ma apropii, incet, si la fel de incet, o iau in brate si deodata se iveste un zambet larg de la o ureche la alta pe meclele amandurora. Era sentimentul ala de "ba nene mai trecea mult timp pana ne revedeam? ce PilULA mea?!" Si a fost suficient.
Era iar langa mine, iar in bratele mele, iar cu zambetul pe buze, si pentru mine, iar safe. Tot ceea ce aveam nevoie si nimic mai mult.
Doar ea...
Nimeni nu va avea niciodata vreo idee despre cum e acel sentiment genial cand simti ca totul se prabuseste in jurul tau cand nu o ai langa tine nici macar o secunda. Si totodata, nimeni nu va avea acea bucurie pe care am simtit-o eu cand am regasit-o dupa un timp, literalmente atat de scurt, dar ce avea sa insemne o eternitate pentru mine. Te iubesc!
duminică, 19 iunie 2011
E doar noapte.
E noapte si e tarziu rau de tot...Si eu nu am somn. Si aici ploua tare si ma uit pe geam si fumez panicat o tigara... Iti placea ploaia dar iti era frica de furtuni. Probabil ca acum e soare la tine. Si cald si frumos, si viata buna... Totul e bine...
Totul...
Totul...
joi, 9 iunie 2011
Azi, din nou, nu!
Azi nu. Cum a spus Chirila...azi nu,nu , nu am chef azi. Nu vreau sa stiu, nu vreau sa vad, nu vreau sa simt. Nimic! Nu mai vreau....
duminică, 5 iunie 2011
You tell me
You tell me how hard it is to get over something you needed the most and now it's nothing but gone... And you tell me how do you feel when you know it's all your fault and nobody else's responsible for every single shitty action that was in your power to prevent and/or stop and you didn't have the courage to do shit. Well, if you don't know, than you better ask me, 'cause i don't want any of you to fuck up something that's good for you by committing the same fucking rule bending that i have. Don't mess it up! You'll regret it. i know i have... and i still do
vineri, 3 iunie 2011
Din nou, "Si"
Si ma doare si o sa ma mai doara mult si bine...dar macar mentalitatea imi spune in felul urmator: gandeste ca iti bagi pula si intr-un final ai scapat.
joi, 2 iunie 2011
Another Chapter Ends
Si m-am decis ca trecutul trebuie sa ramana trecut.
Un om foarte intelept mi-a spus odata... Si i-am spus ca orice-ar fi, niciodata nu poti trece peste ceva in totalitate niciodata si ca orice ai face mereu va ramane in memoria-ti si sufletu-ti o mica particica ascunsa care va fi sa iasa la iveala exact cand nu ai nevoie. Ultimul capitol incheiat din viata mea purta la acea vreme numele de Andreea Catalina. A fost cea pe care am iubit-o prea mult timp. Ironia sortii... i s-a urcat la cap, dar asta e. Si recunosc, mi-a dat multa bataie de cap incheierea oricarei relatii de orice gen cu acea persoana, dar intr-un final am reusit. Si oricat de mult a-ti vrea sa credeti, nu, nu am facut-o de unul singur, ci cu putin (mai mult) ajutor.
Acel mic mare ajutor a inceput de la o prietenie ce nimeni nu o putea prezice si s-a transformat in ceea ce as putea numi cea mai semnificativa schimbare din ultimii 17 ani si 9 luni de cacat din viata mea. Credeti ca ati ghicit?- da.
A inceput totul in vara lui 2010 cand din lipsa de preocupare si supradoze din plictiseala am inceput sa ne introducem reciproc in seama pe mirificul site de socializare si terminator de vieti intitulat Facebook. De unde in iarna lui 2009 nici macar nu o suportam in timpane si faceam caterinca proasta de ea cu orice prilej, totul s-a schimbat parca peste noapte..(ce-i drept, a durat vreo doua anotimpuri aceasta schimbare,dar a fost binevenita), cand intr-o mirifica zi de iulie sau august (memoria-mi joaca feste) am inceput sa ne comentam reciproc fiecare mic detaliu de pe acel groaznic site.
Iar mai apoi ne-am vazut...a oprit in loc jumatate din anturajul ei(dupa parerea mea,netrebdnic) doar ca sa ma astepte sa ne mai putem privi odata in ochi dupa mult timp...si asa a inceput tot...
Si de la "hai ca te-astept la tnb pe scarite - cobor imediat ca sunt pe motoare" s-a ajuns in nici macar o luna la "nu iesim in seara asta ? :o3" ... A fost ca un vis ce nu parea a fi posibil...si s-a-ntamplat. Intr-o seara parca putin mai racoroasa decat ar fi trebuit de decembrie, ca prin magie, ea a inchis ochii, moment in care am profitat de ocazie ca sa-mi apropii buzele de ale ei...sa le ating si sa imi vina sa nu le mai dau drumul.
Trecut de inceputul iernii...cam in 14 ale lunii...Da.14 Decembrie 2010 a fost ziua in care am sarutat un inger bland cu ochi verzi si fata plina de lumina...sau cel putin asa credeam pe-atunci.
O fiinta cu chip angelic care acum crede ca nu a insemnat nimic. care crede ca pentru mine noaptea de revelion, plimbarile cu Dusty, cafelele preferate de la Starbucks, vazutul tuturor strazilor si locsoarelor din Bucuresti la toate orele posibile,ziua de 19 aprilie 2011 si multe altele, n'au insemnat nimic. GRESIT! Tie ti se pare ca a fost tot vina mea, nu? Pentru singurul lucru pe care te-am rugat sa-l faci a fost tot vina mea?
S-ar putea sa ai dreptate...Eu sa fiu vinovat pentru tot, dar ce rost mai are acum...si totusi?
Daca acum spui toate astea, atunci pentru tine ce au insemnat:
Imi spui tu mie ca vei face tot posibilul sa treci peste si sa le uiti? pentru un cacat? Pentru ca n-ai stiut sa-mi spui adevarul? Imi scoti ochii ca fac asa, ca planuiam demult...dar te rog! Spune-mi! Ai incercat macar sa imi explici? ....
Nu mai are rost sa-mi bat capul acum. Trebuia sa ma obisnuiesc de prima data ca tot ce faci cu un scop in viata faci degeaba...Nu are sa existe niciodata in viata nimanui un "Te iubesc!" intr-atat de sincer incat sa merite a fi crezut. Si nu sunt doar eu care afirm acest lucru. Intrebati-va cel mai apropiat prieten ce parere are si vedeti cum e.....
Sincer sa fiu, chiar regret. Si stiu ca nu doar eu. Regret ca s-a gresit, both ways. N-am sa arat cu degetul in alta parte cand e vina mea, si n-am sa ma dau batut cand stiu ca nu e. Dar in acest caz... nu se pune problema ca vina ar fi fost a unei singure persoane...Dar in fine, tot ce imi doresc e sa o stiu bine, cu zambetul ei superb afisat in fata tuturor mereu, fara sa mai fie lacrima in viata asta care sa curga pe obrazul ei. Pentru ca merita. One way or another,
she always has and always will have deserved all the good things and nothing less.
She will be missed for a long time.
Un om foarte intelept mi-a spus odata... Si i-am spus ca orice-ar fi, niciodata nu poti trece peste ceva in totalitate niciodata si ca orice ai face mereu va ramane in memoria-ti si sufletu-ti o mica particica ascunsa care va fi sa iasa la iveala exact cand nu ai nevoie. Ultimul capitol incheiat din viata mea purta la acea vreme numele de Andreea Catalina. A fost cea pe care am iubit-o prea mult timp. Ironia sortii... i s-a urcat la cap, dar asta e. Si recunosc, mi-a dat multa bataie de cap incheierea oricarei relatii de orice gen cu acea persoana, dar intr-un final am reusit. Si oricat de mult a-ti vrea sa credeti, nu, nu am facut-o de unul singur, ci cu putin (mai mult) ajutor.
Acel mic mare ajutor a inceput de la o prietenie ce nimeni nu o putea prezice si s-a transformat in ceea ce as putea numi cea mai semnificativa schimbare din ultimii 17 ani si 9 luni de cacat din viata mea. Credeti ca ati ghicit?- da.
A inceput totul in vara lui 2010 cand din lipsa de preocupare si supradoze din plictiseala am inceput sa ne introducem reciproc in seama pe mirificul site de socializare si terminator de vieti intitulat Facebook. De unde in iarna lui 2009 nici macar nu o suportam in timpane si faceam caterinca proasta de ea cu orice prilej, totul s-a schimbat parca peste noapte..(ce-i drept, a durat vreo doua anotimpuri aceasta schimbare,dar a fost binevenita), cand intr-o mirifica zi de iulie sau august (memoria-mi joaca feste) am inceput sa ne comentam reciproc fiecare mic detaliu de pe acel groaznic site.
Iar mai apoi ne-am vazut...a oprit in loc jumatate din anturajul ei(dupa parerea mea,netrebdnic) doar ca sa ma astepte sa ne mai putem privi odata in ochi dupa mult timp...si asa a inceput tot...
Si de la "hai ca te-astept la tnb pe scarite - cobor imediat ca sunt pe motoare" s-a ajuns in nici macar o luna la "nu iesim in seara asta ? :o3" ... A fost ca un vis ce nu parea a fi posibil...si s-a-ntamplat. Intr-o seara parca putin mai racoroasa decat ar fi trebuit de decembrie, ca prin magie, ea a inchis ochii, moment in care am profitat de ocazie ca sa-mi apropii buzele de ale ei...sa le ating si sa imi vina sa nu le mai dau drumul.
Trecut de inceputul iernii...cam in 14 ale lunii...Da.14 Decembrie 2010 a fost ziua in care am sarutat un inger bland cu ochi verzi si fata plina de lumina...sau cel putin asa credeam pe-atunci.
O fiinta cu chip angelic care acum crede ca nu a insemnat nimic. care crede ca pentru mine noaptea de revelion, plimbarile cu Dusty, cafelele preferate de la Starbucks, vazutul tuturor strazilor si locsoarelor din Bucuresti la toate orele posibile,ziua de 19 aprilie 2011 si multe altele, n'au insemnat nimic. GRESIT! Tie ti se pare ca a fost tot vina mea, nu? Pentru singurul lucru pe care te-am rugat sa-l faci a fost tot vina mea?
S-ar putea sa ai dreptate...Eu sa fiu vinovat pentru tot, dar ce rost mai are acum...si totusi?
Daca acum spui toate astea, atunci pentru tine ce au insemnat:
Nu mai are rost sa-mi bat capul acum. Trebuia sa ma obisnuiesc de prima data ca tot ce faci cu un scop in viata faci degeaba...Nu are sa existe niciodata in viata nimanui un "Te iubesc!" intr-atat de sincer incat sa merite a fi crezut. Si nu sunt doar eu care afirm acest lucru. Intrebati-va cel mai apropiat prieten ce parere are si vedeti cum e.....
Sincer sa fiu, chiar regret. Si stiu ca nu doar eu. Regret ca s-a gresit, both ways. N-am sa arat cu degetul in alta parte cand e vina mea, si n-am sa ma dau batut cand stiu ca nu e. Dar in acest caz... nu se pune problema ca vina ar fi fost a unei singure persoane...Dar in fine, tot ce imi doresc e sa o stiu bine, cu zambetul ei superb afisat in fata tuturor mereu, fara sa mai fie lacrima in viata asta care sa curga pe obrazul ei. Pentru ca merita. One way or another,
she always has and always will have deserved all the good things and nothing less.
She will be missed for a long time.
vineri, 20 mai 2011
Stiu
Si stiu...stiu ca n-am mai scris demult... Stiu ca m-am interiorizat cum nu am putut niciodata mai bine in viata mea. Si stiu ca datorita lui Dexter Morgan am devenit un actor mai bun, am invatat sa ascund mai bine ceea ce nu pot spune nimanui. Si stiu ca nu e bine, si stiu ca nu e vorba numai de mine, si mai stiu ca lucrurile nu se vor schimba prea curand. Stiu ca sunt prins in anii acestia ai treptelor de maturizare si nu vreau.
NU VREAU!
Stiu ca tot ce vreau e sa dau timpul inapoi. Si stiu ca nu se poate. Si stiu ca nu are sa se-ntample asta niciodata. Stiu ca ce a fost a fost si nu se mai intoarce... Si tot ce-mi trec prin minte sunt cuvinte goale...fara nici macar un singur sens care insista sa-mi rasune in ureche..
"Nu-mi pasa de ceea ce gandesti acum. Daca vreti sa iesiti peste 10 ani la o cafea nu am nimic impotriva dar acum te rog frumos sa o lasi in pace..."
"Nu consider ca e varsta potrivita pentru o asemenea relatie..."
"Te iubesc si nu-mi pasa de ce zic ei! Stii bine! Vei fi al meu pentru totdeauna. I promise :o3"
Au fost doar vorbe...vorbe care au intrat undeva adanc si au stat ascunse pana cand ... diferite imagini vizuale...auditive...care declansaza exact cand imi e lumea mai draga tot ce nu trebuie sa resimt, revad...
Renunt! Renunt sa mai cred ca am fost vreodata om. Renunt sa vad tot trecutul, prezentul si viitorul ca un "tot frumos". Renunt sa mai simt nevoi. Renunt la tot.
Si stiu ca asa va fi mai bine. Pentru prima data, stiu.
NU VREAU!
Stiu ca tot ce vreau e sa dau timpul inapoi. Si stiu ca nu se poate. Si stiu ca nu are sa se-ntample asta niciodata. Stiu ca ce a fost a fost si nu se mai intoarce... Si tot ce-mi trec prin minte sunt cuvinte goale...fara nici macar un singur sens care insista sa-mi rasune in ureche..
"Nu-mi pasa de ceea ce gandesti acum. Daca vreti sa iesiti peste 10 ani la o cafea nu am nimic impotriva dar acum te rog frumos sa o lasi in pace..."
"Nu consider ca e varsta potrivita pentru o asemenea relatie..."
"Te iubesc si nu-mi pasa de ce zic ei! Stii bine! Vei fi al meu pentru totdeauna. I promise :o3"
Au fost doar vorbe...vorbe care au intrat undeva adanc si au stat ascunse pana cand ... diferite imagini vizuale...auditive...care declansaza exact cand imi e lumea mai draga tot ce nu trebuie sa resimt, revad...
Renunt! Renunt sa mai cred ca am fost vreodata om. Renunt sa vad tot trecutul, prezentul si viitorul ca un "tot frumos". Renunt sa mai simt nevoi. Renunt la tot.
Si stiu ca asa va fi mai bine. Pentru prima data, stiu.
joi, 17 februarie 2011
Numb
Ever felt numb? 'Cause I sure have... every time I had to take a decision, I was nothing but that... And I still have that feeling, because every decision I take has to be lifesaving. But for who? ...
vineri, 21 ianuarie 2011
Oare...
Oare mai este ceva? oare mai simt? Oare voi mai avea vreodata dorinta sa exprim ceea ce se presupune ca nu simt? si daca se presupune, atunci de ce sunt perfect bine, fara nicio remuscare si nu am absolut nimic, pana cand ii aud numele ? de ce o uit de fiecare data dupa o noapte nedormita, abia dimineata cand ma preocupa alte probleme, si nu-mi mai aduc aminte de nimic, si nu mai am niciun sentiment, pana in clipa in care sunt iar by myself with my own thoughts and sorrows ?
Dar ar trebui sa ma intreb,oare,de ce inca mai simt pana si atunci, cand mi'a facut atatea, si intr'un final am decis sa pun punct. pentru ca ea sa fie fericita... si acum parca incearca sa'mi dea peste nas...sa'mi zica "uite fraere, ai renuntat, mi'ai facut rau, acum e randul meu sa'ti intorc favoarea si o voi face cu varf si'ndesat..."
Si oare de ce vrea sa faca asta dupa atata timp? atata timp in care am invatat-o sa fie buna, cu ea si cu cei din jur, si in final totul va fi bine...dar bine pentru cine? din toate acestea a inteles sa nui pese decat de ea,si daca nu numai de ea, atunci doar de o parte mica din cei din jurul ei....si nu de toti de care ar fi trebuit sa'i pese....
....dar poate ca asa au trebuit sa stea lucrurile
Dar ar trebui sa ma intreb,oare,de ce inca mai simt pana si atunci, cand mi'a facut atatea, si intr'un final am decis sa pun punct. pentru ca ea sa fie fericita... si acum parca incearca sa'mi dea peste nas...sa'mi zica "uite fraere, ai renuntat, mi'ai facut rau, acum e randul meu sa'ti intorc favoarea si o voi face cu varf si'ndesat..."
Si oare de ce vrea sa faca asta dupa atata timp? atata timp in care am invatat-o sa fie buna, cu ea si cu cei din jur, si in final totul va fi bine...dar bine pentru cine? din toate acestea a inteles sa nui pese decat de ea,si daca nu numai de ea, atunci doar de o parte mica din cei din jurul ei....si nu de toti de care ar fi trebuit sa'i pese....
....dar poate ca asa au trebuit sa stea lucrurile
duminică, 9 ianuarie 2011
Acum stiu...
Stiu tot. Stiu perfect cum te'ai simtit din ziua in care ai vrut sa ne faci amandurora un bine si sa te desparti de el pentru a fi din nou noi...pana in ziua in care am facut greseala fatala de a ma minti pe mine insumi ca eu vreau ca tu sa nu mai ai nicio legatura cu viata mea, si am plecat. Stiu cum e sa crezi ca nu te mai iubesc, stiu cum e sa nu dormi noptile din cauza amintirilor ce iti bantuie mintea...cum fiecare lucru pe care il vezi in jur si fiecare loc pe care il vizitezi sa te faca sa'ti amintesti de tot, tinand parca sa nu te lase sa adormi...stiu cum e sa gandesti in varianta 'a durat atata si brusc... n'a mai fost?! :|'
Da...e strigator la cer... sa vezi cum persoana pe care o iubesti mai mult decat pe tine insuti te indeparteaza, se poarta cu tine ca si cum nu te'ar fi avut aproape atata timp si este dominata de o indiferenta aparent puternica, dar studiata mai cu de'amanuntul reiese a fi o frica jalnica a unui las ce nu a meritat nimic niciodata...
Sau poate a meritat, dar pe vremea cand se intampla acest lucru, in loc sa fie rasplatit cum se cuvenea...a primit palme peste fata...palme ce l'au facut sa'si piarda increderea ce nu trebuia in final pierduta... Cand a luptat orbeste pentru ea atata timp, nu s'a gandit niciodata ca rezultatul bataliei vai fi facut zadarnica intreaga lupta... Asa ca te intrebi, straine, de ce a luptat atata pentru a'si atinge scopul, cand in final a prapadit totul. Da, chiar el, 'luptatorul' din povestea noastra... a distrus tot ce cladise in ani de zile...totul doar in cateva minute... apoi sa te intrebi ...de ce a dus in tot acest timp, o lupta care in final i'a adus doar autodistrugerea, si pierderea a tot ceea ce mai ramasese bun pe meleagurile'i ...
Probabil, dar de fapt mai mult ca sigur...totul va fi zadarnic si demult pierdut sau uitat cand aceste cuvinte vor ajunge la urechile facute pentru a le fi auzit...iar eroul nostru se va fi transformat in cel mai mare....Zero de pe fata Pamantului, asa cum a fost stiut acesta de generatii ce au trecut din mos stramosi, de la Adam si Eva si pana in zilele noastre....
Morala: de data asta, nu e
miercuri, 8 decembrie 2010
Scrisoare către amintiri
Si te'am regasit, Straino! Am fost trist...suparat pe viata... credeam ca te-am pierdut definitiv si irevocabil...dar mi-am venit in fire. M-am trezit la realitate si se pare ca realitatea nu a fost asa cruda cu mine precum ar fi parut... Am invatat sa ma adaptez...sa ma obisnuiesc. Practic, am fost suparat pe mine..nu am stiut cum sa gandesc la momentul potrivit. Gresisem mult si aiurea...in gandire...in fapte...in tot...dar am realizat ca cel mai de pret lucru ramane amintirea frumoasa din mintea mea..toate gandurile bune, toate clipele minunate petrecute impreuna... erau trecute intr-un coltisor intunecat si indepartat al inimii mele...aproape uitate toate... dar au iesit la suprafata, si strans legate de prezent, m-au indus intr-o stare euforica... o stare de bine, careia ii duceam dorul demult...si a revenit. Dupa toate noptile reci si singuratice, dupa toate sticlele golite si toti peretii gauriti... mi-am gasit pacea...
Si cu toate acestea, iti multumesc. da,tie! exact,tu, fata din primul rand...prima pagina din capitolul vietii mele ... Iti multumesc ca inca existi in viata mea si imi iau ramas bun, cu promisiunea ca scanteia din inima mea nu se va stinge niciodata. Si tu esti singura care va stii intotdeauna asta.... sau poate nu ?
luni, 6 decembrie 2010
"I'm just sayin' "
Ain't nobody... and i mean nobody who gonn' mess round here with such things. all my heart work won't be taken apart 'cause of some stupid fools who don't know when to keep their mouths shut and when to intervene. Nobody can take my right of caring. NOBODY! Because i was that one... i am the one and i will always be the one who has feelings. ALWAYS!
Morala: Never trust somebody who verbally ejaculates.
duminică, 5 decembrie 2010
Dreams don't only kill hope...
Damn.... it's been a long time since i've last wrote here... it's been a fuckin rollercoaster since my last thoughts .... but instead of goin up and down... it just kept descending .... falling harder and harder .... into numbness... all that you can see and feel around is pain.PAIN.PaIn.pAiN. FUCKIN PAIN!!! You never know how to cherish something the most until you lose it... and i can tell you that by having lost something as described earlier.... don't ever harm somebody you love... it's gonna get back a thousand times worse.
Morala: "I guess it hurts, doesn't it? and if it did/does, now you know how i felt for...3 months...at least"
sâmbătă, 19 iunie 2010
Stai si asteapta!
Cica era o zi de sambata, primul weekend din vacanta de vara,in care nu ai absolut nimic de facut decat sa stai in casa, sa te gandesti k n'ai niciun ban in buzunar si iti vine sa plangi ai sa vizionezi toate filmele proaste redate de televizorul tau trist care s-a saturat sa consume curent pana pe la 4-5 dimineata, cand il programezi tu sa se stinga singur,si dupa il aprinzi iar ca n-ai somn...
Ba frate da da'o'n plm de treaba :| s'a facut ceasu aproape 6. sunt treaz de la 11...cand mama dracu a trecut timpu asa ? azi n'am fumat nicio tigara, n'am iesit nici macar pe geam sa vad cum e vremea,chiar daca geamul din camera mea e laaaarg deschis,perdeaua din fata lui il acopera si mi'e mult prea lene sa o dau la oparte...asa ca ce plm sa zic :-j ....nu-mi vine sa cred insa ca totul se datoreaza unui singur fapt, pe care multi dintre voi il cunoasteti deja. nu imi vine sa cred.chiar nu imi vine...si dupa cum spune si titlul, eu stau si astept ca prostu, nefiind singurul de altfel, nemurirea sufletului. pentru ca asa se poate traduce aceasta asteptare. de parca panatul s'ar termina la ele.la mine asa e.sunt un handicapat! recunosc! dar ce pot sa fac intr'o situatie ca asta ? exact: SA STAU SI SA ASTEPT. like i had any other option...
Well, no more going through my mind right now, so i'm gonna have to wait and hope for the best. ain't that right, friends? ...
P.S.: Respect Stanciulescu Bogdan pentru rabdarea lui fenomenala si calmitatea de invidiat.
Morala: Futi, nu futi, vremea pulii trece :))
duminică, 13 iunie 2010
What will the world bring ...
Stii...ma gandeam demult sa scriu o mica povestioara de genul acesta....ma gandeam ca ar trebui sa stii ce simt cu adevarat...ma gandeam ca poate pentru ultima oara,te-ar interesa si opinia mea si iti va trezi anumite ganduri si trairi...acum esti straina...si te instrainezi pe zi ce trece din ce in ce mai mult...
Dar spune-mi,Straino!- mai tii minte cand imi imbratisai palma cu degetele tale catifelate, si ma gadilai usor, pe fata tiparindu-ti un zambet strengaresc sa vezi care avea sa fie reactia mea la gestul tau? Mai tii minte cand mi te aruncai in brate, fericita ca ma vezi, ca in sfarsit ieseam, ca aveam timpul acela numai pentru noi doi,cat ar fi fost el de putin...eram doar noi si lumea inconjuratoare...
Nimic nu te putea atinge, nimeni nu-ti putea face rau, pentru ca erai sub aripa mea protectoare, ce nu ar fi permis nimanui sa se atinga de tot ceea ce aveam cel mai de pret...cel mai valoros lucru al meu...si nu ma refer lucru ca si un obiect,ma refer lucru, ca si fericirea suprema...
Fiecare ocazie pe care o aveam de a te face sa zambesti, profitam de ea...mult,putin, cat aveam, era insuficient din punctul meu de vedere pentru fericirea ta...dar din putin am facut mult,pentru tine,si de unde n'aveam, tie ti'am oferit tot...doar sa vad scanteia aceea din ochii tai care aparea cu fiecare mic gest de atentie din partea mea...mereu ti'a placut ceea ce primeai...nu ti'ai exprimit niciodata nemultumirea fata de vreunul din acele lucruri,si pe mine ma bucura enorm cand vedeam cat esti de fericita, chiar si pentru cel mai insignifiant lucru, insuficient din punctul meu de vedere,pentru tine... dar tu ma consolai spunand ca iti place mult de tot...si nu cred ca ai mintit vreodata din punctul asta de vedere...
Nu am nici macar cea mai mica urma de regret fata de ceea ce s-a intamplat intre noi...nu am regretat si nu voi regreta vreodata aparitia si existenta ta constanta in sufletul meu...toate vorbele spuse la manie,toti nervii ...tot raul facut pana acum....au fost doar lucruri spuse la nervi si la suparare...dezamagire...si asa mai departe...chiar daca ma vei vedea suparat si nervos... sa stii...sa stii in adancul tau ca nu a fost niciodata adevarat! tot adevarul este scris in randurile de mai sus, si fiecare cuvintel vine din mine...din mintea mea...din gandurile mele...din inima...de-acolo de unde te aflii si tu...iti promit....
Iti promit ca voi fii mereu fericit, atata timp cat zambetul va fii dominant pe buzele tale. atata timp cat voi stii ca oglinda sufletului meu, intruchipat in fiinta ta, va fii fericita. Nu conteaza prin ce mijloace, nu conteaza cu cine...conteaza doar faptul in sine. Ma voi bucura si voi fii foarte mandru de acest lucru..de faptul ca tu nu vei mai suferi...este tot ceea ce imi doresc....
Versurile de mai sus, sunt in momentul de fata,si probabil ca vor fii mult timp de'acum incolo, cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie ceea ce cred....ceea ce vad....ceea ce simt...pentru ca am invatat ...si am invatat sa si accept mai nou ca....daca iubesti pe cineva...esti fericit atata timp cat persoana respectiva la randul ei este fericita...necontand prin ce mijloace...si sunt mandru de mine ca am putut realiza asta....asa ca voi fii multumit cu oricare ar fi decizia ce o vei lua...doar sa fii fericita! e tot ce imi doresc...TOT ce imi doresc.
Nota informativa: ceea ce scrie in acest post pana la acest punct,este lucrurl cu care voi fii de acord pana la sfarsit,cuvantul care nu mi'l voi retrage niciodata,si ceea ce nu am sa uit atunci cand (/daca) va mai aparea vreo cearta.
You could love me or not
But either way I've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
You could love me or not
But either way I've got the sunrise looking in my eyes
And i know i could love you or not
But either way you've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
I'm not getting used to my new solitude
I've still got a photo in my wallet of you
I've got to stop myself
From picking up the phone and just calling you
I've got to keep my emotions together and forever
So don't be afraid
I can't erase memories with the actions I seize
And I cannot erase your smile and your eyes
With your hair in the breeze
And the only way for me to move on
Is to write it in a song that life goes on
And i'm kicked off this earth
With no one to hold it's getting cold and my chest hurts
You could love me or not
But either way I've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
You could love me or not
But either way I've got the sunrise looking in my eyes
And i know i could love you or not
But either way you've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
What will the world bring? (What will the world bring?)
You've got to be strong
Your story goes on and on
Even though our page is gone
Cuz there's a world out there
And even though it ain't fair
You've got to not be scared cuz i swear
I'll always be true to you
Forgetting your smiles and eyes I could never do
Your love is skin deep with me
You could never be replaced
Even though you know my heart is free
Don't be afraid...
You could love me or not
But either way I've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
You could love me or not
But either way I've got the sunrise looking in my eyes
And i know i could love you or not
But either way you've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
What will the world bring? (What will the world bring?)
You could love me or not
But either way I've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
You could love me or not
But either way I've got the sunrise looking in my eyes
And i know i could love you or not
But either way you've got to
Wake up to face another day tomorrow morning
What will the world bring?
http://www.youtube.com/watch?v=F1yhczZDfQk
pentru cei ce vor sa asculte melodia, si probabil au pe cineva drag pe care au pierdut ...inca mai exista speranta pentru oricine....va zic eu...asa vad lucrurile...
joi, 10 iunie 2010
A venit vara.Da'o dracu,acum astepti mai repede seara
Deci...fratii mei de'o natie si o religie asemanatoare...sau ma rog...aproape asemanatoare....dupa cum probabil ati realizat,sau nu ...A VENIT IN SFARSIT IN P**A MEA VARA!!! gata cu nametii de 2 metri care te inghiteau din decembrie si pana in ianuarie, mai rau decat o avalanse in himalaya, gata cu RATB'urile impotmolite care te duceau la liceu in triplu timp fata de o zi normala... (pt cine cunoaste: ) gata cu molia care se crizeaza ca de ce nu ajungem noi la sfarsit de semestru, inceput de februarie, la scoala,cand nametii din fata blocului nu'i mai ia nici macar salubritatea cu vola, iar apoi draga si scumpa de ea,cu o zi inainte sa se termine scoala,spune ca ne motiveaza absentele din cele doua zile de ninsoare viscolita...gata cu profu de fizica care ne futea la creier din ce in ce mai rau,in fiecare zi de marti,dupa orele de sport,sa ii ramanem lui la lectie deoarece "e materie importanta.intra la teza.o sa va ajute in viata mai mult decat 2+2=5" :)) saracu fuca...
Dar ma rog :)) chiar nu era aceasta ideea :))ideea era,ca, desi nici macar jumata lunii iunie nu e, afara avem temperaturi de 30-35*C!! deci NU mai e de stat afara!!! nu mai e de pierdut vremea langa cu drumuri plictisitoare acasa-scoala, acasa antrenament si tot asa...e vremea de terase cu stropitoare, beri cat mai reci, medicamente cat mai putine (pt cunoscatori:)) ), lazile de inghetata in congelatorul de sub pat, aerul conditionat pornit la maxim, factura la electrica cu cat mai multe zero'uri :)). E vremea cand uiti ca ai doar 10 lei in buzunar,si te duci la stanley bet,si ori ii pierzi si stai cu buza umflata toata ziua,ori ii faci 100, si rupi blue ciel'u, apa nova sau bamboo in 14,cu o piscina care nu te mai lasa sa iesi din ea, o dama langa tine care sa te relaxeze si mai mult si sa te imfierbante mai tare decat soarele toropitor de vara, si desigur, sa nu uitam, un cocktail cu cat mai mult alcool si cat mai multa gheata care sa faca dintr'o zi obisnuita, o clipa in paradis pentru un om de teapa ta. deja visam prea mult,nu ? visele ca visele,dar sa vezi realitatea :)) zilele trecute am facut pariu cu un prieten pe o suma frumusica de bani ca, pana la sfarsitul anului, basescu si/sau boc vor ajunge ca si tovarasul ceausescu :)) dragii mei cititori,va garantez ca va fi o a doua revolutie, pentru ca deja se aplica un regim de austeritate...adica da'i dracului doamne iartama....pentru o persoana cu un venit mai mare sau egal cu 1000 RON/luna, de la 1 decembrie 2010, apa calda va ajunge de la 119 ron la 300, caldura la fel, iar intretinerea de la 250ron la 500. Cine dracu va credeti voi domnilor guvernanti,parlamentari si ce organu meu de reproducere o'ti mai fii? sau mai bine zis, credeti ca toti romanii am furat cat ati furat voi in ultimii 21 de ani? va inselati,da'ti'va'n cacat de aici! luati si cheltuiti din buzunarele voastre pentru tot ce ati furat si gresit, ssi nu ne mai trageti pe noi la raspundere, nu ne mai taiati noua salariile,pensiile si alocatiile, ca sa astupati gaurile pe care tot voi le'ati creat!!! nu's cine stie ce mare cunoscator de politica, dar nu sunt nici un ipocrit care sa inchida ochii cand vede cum totul se duce de rapa in jur, din cauza unor hoti si unor nenorociti care nu stiu altceva decat sa fure, sa fure si iar sa fure, pentru ei si numai pentru ei. asa ca TREZITI'VA! NOI SUNTEM GENERATIA CARE PUTEM SCHIMBA CEVA!
Si uite cum se ajunge de la o discutie despre toropeala de afara la politica noastra ce de toate zilele :)) vedeaias morti pe toti :)). dar ce pot sa zic...dragii mei...contacta'ti'ma si vara asta sigur ne vedem ori la o terasa,ori la o piscina... mai putin in perioada 4-11 august cand sunt in concediu de odihna :)) si nu uitati: AM PRIETENA!!!!!! asa k imi pare rau fetele care esteti multe ...:)) this politician's taken :)) |cTz:/ wants peace and quiet. So....c'est la vie :-??
Morala: Daca te cheama Basescu, ramai marinar si arunca'te din avion fara parasuta!
Dar ma rog :)) chiar nu era aceasta ideea :))ideea era,ca, desi nici macar jumata lunii iunie nu e, afara avem temperaturi de 30-35*C!! deci NU mai e de stat afara!!! nu mai e de pierdut vremea langa cu drumuri plictisitoare acasa-scoala, acasa antrenament si tot asa...e vremea de terase cu stropitoare, beri cat mai reci, medicamente cat mai putine (pt cunoscatori:)) ), lazile de inghetata in congelatorul de sub pat, aerul conditionat pornit la maxim, factura la electrica cu cat mai multe zero'uri :)). E vremea cand uiti ca ai doar 10 lei in buzunar,si te duci la stanley bet,si ori ii pierzi si stai cu buza umflata toata ziua,ori ii faci 100, si rupi blue ciel'u, apa nova sau bamboo in 14,cu o piscina care nu te mai lasa sa iesi din ea, o dama langa tine care sa te relaxeze si mai mult si sa te imfierbante mai tare decat soarele toropitor de vara, si desigur, sa nu uitam, un cocktail cu cat mai mult alcool si cat mai multa gheata care sa faca dintr'o zi obisnuita, o clipa in paradis pentru un om de teapa ta. deja visam prea mult,nu ? visele ca visele,dar sa vezi realitatea :)) zilele trecute am facut pariu cu un prieten pe o suma frumusica de bani ca, pana la sfarsitul anului, basescu si/sau boc vor ajunge ca si tovarasul ceausescu :)) dragii mei cititori,va garantez ca va fi o a doua revolutie, pentru ca deja se aplica un regim de austeritate...adica da'i dracului doamne iartama....pentru o persoana cu un venit mai mare sau egal cu 1000 RON/luna, de la 1 decembrie 2010, apa calda va ajunge de la 119 ron la 300, caldura la fel, iar intretinerea de la 250ron la 500. Cine dracu va credeti voi domnilor guvernanti,parlamentari si ce organu meu de reproducere o'ti mai fii? sau mai bine zis, credeti ca toti romanii am furat cat ati furat voi in ultimii 21 de ani? va inselati,da'ti'va'n cacat de aici! luati si cheltuiti din buzunarele voastre pentru tot ce ati furat si gresit, ssi nu ne mai trageti pe noi la raspundere, nu ne mai taiati noua salariile,pensiile si alocatiile, ca sa astupati gaurile pe care tot voi le'ati creat!!! nu's cine stie ce mare cunoscator de politica, dar nu sunt nici un ipocrit care sa inchida ochii cand vede cum totul se duce de rapa in jur, din cauza unor hoti si unor nenorociti care nu stiu altceva decat sa fure, sa fure si iar sa fure, pentru ei si numai pentru ei. asa ca TREZITI'VA! NOI SUNTEM GENERATIA CARE PUTEM SCHIMBA CEVA!
Si uite cum se ajunge de la o discutie despre toropeala de afara la politica noastra ce de toate zilele :)) vedeaias morti pe toti :)). dar ce pot sa zic...dragii mei...contacta'ti'ma si vara asta sigur ne vedem ori la o terasa,ori la o piscina... mai putin in perioada 4-11 august cand sunt in concediu de odihna :)) si nu uitati: AM PRIETENA!!!!!! asa k imi pare rau fetele care esteti multe ...:)) this politician's taken :)) |cTz:/ wants peace and quiet. So....c'est la vie :-??
Morala: Daca te cheama Basescu, ramai marinar si arunca'te din avion fara parasuta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)