Si te'am regasit, Straino! Am fost trist...suparat pe viata... credeam ca te-am pierdut definitiv si irevocabil...dar mi-am venit in fire. M-am trezit la realitate si se pare ca realitatea nu a fost asa cruda cu mine precum ar fi parut... Am invatat sa ma adaptez...sa ma obisnuiesc. Practic, am fost suparat pe mine..nu am stiut cum sa gandesc la momentul potrivit. Gresisem mult si aiurea...in gandire...in fapte...in tot...dar am realizat ca cel mai de pret lucru ramane amintirea frumoasa din mintea mea..toate gandurile bune, toate clipele minunate petrecute impreuna... erau trecute intr-un coltisor intunecat si indepartat al inimii mele...aproape uitate toate... dar au iesit la suprafata, si strans legate de prezent, m-au indus intr-o stare euforica... o stare de bine, careia ii duceam dorul demult...si a revenit. Dupa toate noptile reci si singuratice, dupa toate sticlele golite si toti peretii gauriti... mi-am gasit pacea...
Si cu toate acestea, iti multumesc. da,tie! exact,tu, fata din primul rand...prima pagina din capitolul vietii mele ... Iti multumesc ca inca existi in viata mea si imi iau ramas bun, cu promisiunea ca scanteia din inima mea nu se va stinge niciodata. Si tu esti singura care va stii intotdeauna asta.... sau poate nu ?
