vineri, 21 ianuarie 2011

Oare...

Oare mai este ceva? oare mai simt? Oare voi mai avea vreodata dorinta sa exprim ceea ce se presupune ca nu simt? si daca se presupune, atunci de ce sunt perfect bine, fara nicio remuscare si nu am absolut nimic, pana cand ii aud numele ? de ce o uit de fiecare data dupa o noapte nedormita, abia dimineata cand ma preocupa alte probleme, si nu-mi mai aduc aminte de nimic, si nu mai am niciun sentiment, pana in clipa in care sunt iar by myself with my own thoughts and sorrows ?
Dar ar trebui sa ma intreb,oare,de ce inca mai simt pana si atunci, cand mi'a facut atatea, si intr'un final am decis sa pun punct. pentru ca ea sa fie fericita... si acum parca incearca sa'mi dea peste nas...sa'mi zica "uite fraere, ai renuntat, mi'ai facut rau, acum e randul meu sa'ti intorc favoarea si o voi face cu varf si'ndesat..."
Si oare de ce vrea sa faca asta dupa atata timp? atata timp in care am invatat-o sa fie buna, cu ea si cu cei din jur, si in final totul va fi bine...dar bine pentru cine? din toate acestea a inteles sa nui pese decat de ea,si daca nu numai de ea, atunci doar de o parte mica din cei din jurul ei....si nu de toti de care ar fi trebuit sa'i pese....











....dar poate ca asa au trebuit sa stea lucrurile

duminică, 9 ianuarie 2011

Acum stiu...

Stiu tot. Stiu perfect cum te'ai simtit din ziua in care ai vrut sa ne faci amandurora un bine si sa te desparti de el pentru a fi din nou noi...pana in ziua in care am facut greseala fatala de a ma minti pe mine insumi ca eu vreau ca tu sa nu mai ai nicio legatura cu viata mea, si am plecat. Stiu cum e sa crezi ca nu te mai iubesc, stiu cum e sa nu dormi noptile din cauza amintirilor ce iti bantuie mintea...cum fiecare lucru pe care il vezi in jur si fiecare loc pe care il vizitezi sa te faca sa'ti amintesti de tot, tinand parca sa nu te lase sa adormi...stiu cum e sa gandesti in varianta 'a durat atata si brusc... n'a mai fost?! :|'
Da...e strigator la cer... sa vezi cum persoana pe care o iubesti mai mult decat pe tine insuti te indeparteaza, se poarta cu tine ca si cum nu te'ar fi avut aproape atata timp si este dominata de o indiferenta aparent puternica, dar studiata mai cu de'amanuntul reiese a fi o frica jalnica a unui las ce nu a meritat nimic niciodata...
Sau poate a meritat, dar pe vremea cand se intampla acest lucru, in loc sa fie rasplatit cum se cuvenea...a primit palme peste fata...palme ce l'au facut sa'si piarda increderea ce nu trebuia in final pierduta... Cand a luptat orbeste pentru ea atata timp, nu s'a gandit niciodata ca rezultatul bataliei vai fi facut zadarnica intreaga lupta... Asa ca te intrebi, straine, de ce a luptat atata pentru a'si atinge scopul, cand in final a prapadit totul. Da, chiar el, 'luptatorul' din povestea noastra... a distrus tot ce cladise in ani de zile...totul doar in cateva minute... apoi sa te intrebi ...de ce a dus in tot acest timp, o lupta care in final i'a adus doar autodistrugerea, si pierderea a tot ceea ce mai ramasese bun pe meleagurile'i ...
Probabil, dar de fapt mai mult ca sigur...totul va fi zadarnic si demult pierdut sau uitat cand aceste cuvinte vor ajunge la urechile facute pentru a le fi auzit...iar eroul nostru se va fi transformat in cel mai mare....Zero de pe fata Pamantului, asa cum a fost stiut acesta de generatii ce au trecut din mos stramosi, de la Adam si Eva si pana in zilele noastre....





Morala: de data asta, nu e