duminică, 19 iunie 2011

E doar noapte.

                       E noapte si e tarziu rau de tot...Si eu nu am somn. Si aici ploua tare si ma uit pe geam si fumez panicat o tigara... Iti placea ploaia dar iti era frica de furtuni. Probabil ca acum e soare la tine. Si cald si frumos, si viata buna... Totul e bine...


                                                      Totul...

joi, 9 iunie 2011

Azi, din nou, nu!

                                    Azi nu. Cum a spus Chirila...azi nu,nu , nu am chef azi. Nu vreau sa stiu, nu vreau sa vad, nu vreau sa simt. Nimic! Nu mai vreau....

duminică, 5 iunie 2011

You tell me

                          You tell me how hard it is to get over something you needed the most and now it's nothing but gone... And you tell me how do you feel when you know it's all your fault and nobody else's responsible for every single shitty action that was in your power to prevent and/or stop and you didn't have the courage to do shit. Well, if you don't know, than you better ask me, 'cause i don't want any of you to fuck up something that's good for you by committing the same fucking rule bending that i have. Don't mess it up! You'll regret it. i know i have... and i still do

vineri, 3 iunie 2011

Din nou, "Si"

Si ma doare si o sa ma mai doara mult si bine...dar macar mentalitatea imi spune in felul urmator: gandeste ca iti bagi pula si intr-un final ai scapat.

joi, 2 iunie 2011

Another Chapter Ends

Si m-am decis ca trecutul trebuie sa ramana trecut.



                   Un om foarte intelept mi-a spus odata... Si i-am spus ca orice-ar fi, niciodata nu poti trece peste ceva in totalitate niciodata si ca orice ai face mereu va ramane in memoria-ti si sufletu-ti o mica particica ascunsa care va fi sa iasa la iveala exact cand nu ai nevoie. Ultimul capitol incheiat din viata mea purta la acea vreme numele de Andreea Catalina. A fost cea pe care am iubit-o prea mult timp. Ironia sortii... i s-a urcat la cap, dar asta e. Si recunosc, mi-a dat multa bataie de cap incheierea oricarei relatii de orice gen cu acea persoana, dar intr-un final am reusit. Si oricat de mult a-ti vrea sa credeti, nu, nu am facut-o de unul singur, ci cu putin (mai mult) ajutor.

                  Acel mic mare ajutor a inceput de la o prietenie ce nimeni nu o putea prezice si s-a transformat in ceea ce as putea numi cea mai semnificativa schimbare din ultimii 17 ani si 9 luni de cacat din viata mea. Credeti ca ati ghicit?- da.

                 A inceput totul in vara lui 2010 cand din lipsa de preocupare si supradoze din plictiseala am inceput sa ne introducem reciproc in seama pe mirificul site de socializare si terminator de vieti intitulat Facebook. De unde in iarna lui 2009 nici macar nu o suportam in timpane si faceam caterinca proasta de ea cu orice prilej, totul s-a schimbat parca peste noapte..(ce-i drept, a durat vreo doua anotimpuri aceasta schimbare,dar a fost binevenita), cand intr-o mirifica zi de iulie sau august (memoria-mi joaca feste) am inceput sa ne comentam reciproc fiecare mic detaliu de pe acel groaznic site.
                Iar mai apoi ne-am vazut...a oprit in loc jumatate din anturajul ei(dupa parerea mea,netrebdnic) doar ca sa ma astepte sa ne mai putem privi odata in ochi dupa mult timp...si asa a inceput tot...




                Si de la "hai ca te-astept la tnb pe scarite - cobor imediat ca sunt pe motoare"  s-a ajuns in nici macar o luna  la "nu iesim in seara asta ? :o3" ... A fost ca un vis ce nu parea a fi posibil...si s-a-ntamplat. Intr-o seara parca putin mai racoroasa decat ar fi trebuit de decembrie, ca prin magie, ea a inchis ochii, moment in care am profitat de ocazie ca sa-mi apropii buzele de ale ei...sa le ating si sa imi vina sa nu le mai dau drumul.
                Trecut de inceputul iernii...cam in 14 ale lunii...Da.14 Decembrie 2010 a fost ziua in care am sarutat un inger bland cu ochi verzi si fata plina de lumina...sau cel putin asa credeam pe-atunci.


                O fiinta cu chip angelic care acum crede ca nu a insemnat nimic. care crede ca pentru mine noaptea de revelion, plimbarile cu Dusty, cafelele preferate de la Starbucks, vazutul tuturor strazilor si locsoarelor din Bucuresti la toate orele posibile,ziua de 19 aprilie 2011 si multe altele, n'au insemnat nimic. GRESIT!  Tie ti se pare ca a fost tot vina mea, nu? Pentru singurul lucru pe care te-am rugat sa-l faci a fost tot vina mea?
     S-ar putea sa ai dreptate...Eu sa fiu vinovat pentru tot, dar ce rost mai are acum...si totusi?
       Daca acum spui toate astea, atunci pentru tine ce au insemnat:



     Imi spui tu mie ca vei face tot posibilul sa treci peste si sa le uiti? pentru un cacat? Pentru ca n-ai stiut sa-mi spui adevarul? Imi scoti ochii ca fac asa, ca planuiam demult...dar te rog! Spune-mi! Ai incercat macar sa imi explici? ....



                 Nu mai are rost sa-mi bat capul acum. Trebuia sa ma obisnuiesc de prima data ca tot ce faci cu un scop in viata faci degeaba...Nu are sa existe niciodata in viata nimanui un "Te iubesc!" intr-atat de sincer incat sa merite a fi crezut. Si nu sunt doar eu care afirm acest lucru. Intrebati-va cel mai apropiat prieten ce parere are si vedeti cum e.....





                                          Sincer sa fiu, chiar regret. Si stiu ca nu doar eu. Regret ca s-a gresit, both ways. N-am sa arat cu degetul in alta parte cand e vina mea, si n-am sa ma dau batut cand stiu ca nu e. Dar in acest caz... nu se pune problema ca vina ar fi fost a unei singure persoane...Dar in fine, tot ce imi doresc e sa o stiu bine, cu zambetul ei superb afisat in fata tuturor mereu, fara sa mai fie lacrima in viata asta care sa curga pe obrazul ei. Pentru ca merita. One way or another,
she always has and always will have deserved all the good things and nothing less.
                                                                          
                                                  She will be missed for a long time.