Sa'mi spun povestea'n rime e tot ce mi'a ramas...sufletul adanc ranit imi graieste pas cu pas...imi spune ca il doare, ca'i cuprins de teroare...ma'ntreaba ca de ce pe strada lui sorele nu rasare ?
si eu cu ce sa'l mint ? ce sa ii spun ca simt ? sa'i spun ca eu iubesc si sa jur ca nu mint ? adevarat si este ...in lunga mea poveste apare... o printesa frumoasa...dintr'o familie mare...ce'mi spune "te iubesc" ...pe tine te doresc...sa fim noi 2 mereu e'un lucru firesc...
si mereu cand graieste...inima'si ia avant si nu mai amuteste ...si nu se stapaneste...adanc in mine bate...ma face sa ma duc mult prea departe cu gandul...k pentru mine la ea ...se termina pamantul.
si sincer n'am de ce...sa mint sau sa gasesc scuze... ca n'ar fi ea aceea..care ma reprezinta...care'mi alunga durerea...departe ...de tot ce ar putea vreodata scrie'n vreodata'n orice carte...care nu va fi niciodata prea departe..ca sa o pot ajunge...so tin la pieptul meu, in brate s'o pot strange...si astea fiind zise...acum spun c'ajunge...cuvintele prea multe raul il pot aduce...
morala : nu iubi.Iubeste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu